Încetez să mai gândesc la cum e
să fii înțeles de o duzină dar nu mai contează
decât unul și bine. încerc să trec prin gânduri
de fier. pare că-i o cale ferată cu șine simple
și
Amorțită. Lipsește mișcarea.
Plictisită. Lipsește uitarea.
Somnolență. Picoteală dulce.
Pleoape ce îmi cad, fără s-apuce
Imaginile. Tresaltă subit.
Tu vii.
În jurul meu, oamenii mor
De nea acoperiți;
Rămân frumoșii norilor
Murind doar fericiți.
Atât de mult, necontenit,
În astă zi a nins,
Încât, treptat am obosit
Treci tăcut, pe lângă mine,
Nici nu mă privești
Sau, poate, o faci pe sub pleoape.
Nu mai cunosc o vorbă bună, dar aștept,
Si mă prefac și eu, că numai tu,
Plăcut suspin.
Deschide-ți toamnă, coperțile-aurite,
arată-ne culoarea covoarelor din frunze,
sărută aerul și apele ce-ating cu buze,
coroanele de pomi, tot mai rărite.
Cu pala ta de vânt
Se scutur florile de soc
Pe față, mâini și păr,
Pe fustă și pantofi cu toc,
Un galben adevăr.
Miros dulceag, plăcut, de-amor
Pe pielea catifea.
De tine soc, o să
Era ziua ta și eram tineri atunci.
Îmi doream să te surprind
mă frământam
cutreierând orașul pe bani puțini.
Magazine deschise.
Vitrinele nu zâmbesc la mine
Când eram copilă, ascultam slujba din noaptea de Paște, în curtea bisericii, împreună cu părinții.
Aveam hăinuțele pregătite de mama și erau noi-nouțe. Acel plovărel, acea rochiță,
Rochia albă de mireasă
O cumpărasem singurică,
Fără de probă, fără frică
Și fără trenă lung-aleasă...
La prima vizită, știam
Care va fi a mea, cât pot.
Din magazin eu
Deschid ochii pentru o nouă zi
iar ei nu văd decât iubire, iubire,
pentru că au exersat de cinzeci de ani
nostalgii, amăgiri, suferință.
Îmi văd fața în oglindă
dar tot la
Mă întreb,
ce putere au morții
de tot ne apar în vise ca și cum
trăim în aceeași lume?
Marginea ochilor primește un strop de lumină
iar ei
că au trăit lângă
drumul.
pe fiecare parte
găsesc nuci dezgoliți de frunze
și-acum văd ce coajă fină au
sub ei nucile
ușor de spart în podul palmei
în vârful toamnei
cu gust de
Brațe încrucișate
sub cetate
este noapte și cald printre
pietrele vechi
singurele care ne aduc aminte de
cavaleri și domnițe...
Brațe încrucișate
priviri