Sorina Hăloiu

Vântul fremătând - curios câinele meu adulmecă iar.

Câțiva muguri albi într-un buchet al toamnei - pictorul zâmbind.

Trei ceasuri ș-un sfert - unghiuri drepte, clipe vii din noapte sau zi.

Ciudatul vierme se-nvârte curbându-se p-un fir subțire. Parcă ar avea două ventuze la capete.

Albine roind - Sub scări, crizantemele Strânse mănunchi.

Frunzele căzând - Din nou un dans al toamnei Spre iarba verde.

Un tunet și-atât Apoi stropi cad pe frunze - Tălpile ude.

Casă în flăcări - în mâna bătrânului cupa cu apă.

Zăvor la poarta cu trandafirii galbeni - soare arzător.

Telefon sunând - câinele lătrând spre noi și salturile.

Cuvântul fluid - într-o intersecție culoarea verde.

Pete galbene pe geamul proaspăt spălat - se-aude musca.

Bere la doză - unde sunt cârciumarii de altădată?

Ca un fulg, ca o fantomă, O funingine se lasă-ncet pe masă. A căzut; poate n-a vrut... Legea gravitației Si a

Moșul așteptând copiii cu sfială - povești pe ramuri.

La primul său zbor puiul vrabiei în hol - câine curios.

Zmeu din mătase - Prinsă în jocul nostru Bunica râzând.

Pe pereți umbre - într-un colț abajurul raze-îmbrățișând.

E miercuri. Voi căuta cuvintele prin norii albi-gri sau negri, în picuri, poate voi învăța ceva azi, mai mult decât ieri... miercurea nu mai vorbesc.

Tablou sub sticlă - Tropotele cailor În rama veche.

Urlet de câine - pe streșini picurii tobele bătând.

E, fără rime, poezie, Încorsetată-n reguli clare, Ferice este cel ce-o scrie, Ca-n țara soarelui-răsare.

Intrarea păzită de un copil emană iubire când intru copilul din mine strigă: ”vino copilule, vino!”. Intrarea păzită de un body-guard emană frică, șoptesc: ”de

Lătratul câinelui îmi sperie pisica- florile rupte.