Sorina Hăloiu

Sudoare scursă Spre buze însetate - Nici un nor pe cer.

Zeamă de lămâi - mi-e teamă de răceală, nu de gust acru.

Tot umblu singură printre străini, Ascult cum pașii-mi târșâind, șoptesc Ceva ce sună-n grai neomenesc, Asemeni unor muze prin grădini. Am înțeles, din joac-acestui mers,

Picuri agățați pe sârmele de rufe - nori la răsărit.

De-o vreme îmi plâng iubitul. Vecinii mă privesc nedumeriți. Au prea multă fericire în casele lor de nu-mi înțeleg lacrimile ce-mi udă obrajii în timp ce afară, ploaia curge pe streșini. Pentru el

Vibrații joase - Dâra avionului Printre nori pictând.

Timp ascuns în secunde și ore pictat în săptămâni și luni sculptat în ani decenii chiar și iar timp format din părți de suflet ca un ingenios domino ce

Greierul fugind - printre stropii de apă furnici într-un șir.

Flașnetar cântând - Pe alei și pe lac, lumini Ce par amintiri.

Un fir de iarbă în vasul ficusului - țurțuri la streșini.

Tăcere și plâns - sub bărbie lacrima ploilor din ochi.

Peste lac foșnind salcia plângătoare - cerșetor în parc.

Unui șofer cu tupeu în trafic. De ai carnet de șoferie, Nu-i lucru mare, asta știu, Călcând pedala-n șmecherie Tu să iei curba la raliu.

De două zile-mi simt sufletul gol. Mă-ntreb unde-i sunt hainele? Poate aripile s-au deschis l-au cuprins și-n zbor, un dor m-a dejgolit lăsându-l să plângă

Fluturi printre flori liniștind privirile - femeie la geam.

Obraji sărutând - La rochia roșie Emoțiile.

Cioban alergând - măgarii, pe drum greșit cară desagii.

În podul casei lăzile cu vechituri - mirare pe chip.

Tinerii carpeni - În trunchiuri răsucite Dragostea oarbă.

Mă trezesc de-odată pare Plină de ”roșață” mare... Săracă pagina mea, No, amu, îi vai de ea!...

Merg, alerg, m-opresc. Toate sunt jocuri; Ce-mi plac aste jocuri! Spunând că-mi plac, greșesc? Privesc, ascult, zambesc, Toate

Căluțul din lemn leagănă un fluture - umbră pe asfalt.