Sorin Teodoriu

Multam Maria, Licurici, Cami. Fu greu la poezie si ceea ce spune Cami, cu schimbul ala, eu la poezie si ea la proza scurta, no! Nu-s de acord. Poate ea la proza scurta merge, dar eu la poezie... Asa ca despre debut, evolutie, revolutie... mai vorbim.

Multumesc inca o data.

Toti suntem in trecere prin viata. Totul trece. Cu regrete si lacrimi, cu zambete si amintiri. Cred ca trebuie pastrat doar frumosul din trecator, atat. Textul este o inventie care l-a luat in colimator pe Bobita. El ramane marturie e prezentei lui in viata noastra, a celor care l-au cunoscut.

O sa-ti evidentiez textul pentru ca mi-a placut modul cum ai trecut de la o actiune la alta, pentru usurinta cu care ai scris ceea ce ai scris, pentru fenomenalul construit din cuvinte simple, pentru imaginile ce ti se construiesc singure pe masura citirii textului. Frumos! Iti recomand sa pui dialogurile ca si dialoguri si gandurile in ghilimele asa cum ai si facut. Asta pentru usurinta citirii. Ce-ar fi daca ai lungi \'Ganduri ascunse\' si l-ai transforma in nuvela sau ceva si mai si. Sau deja exista si ai postat doar un fragment. Oricum ar fi, felicitari!

Fluturii sunt importanti pentru tine si gata! am inteles deodata ca poate esti chiar un fluture rezistent. Aripile te invelesc la frig, te ocrotesc de ninsori, de gerul lucios din urma viscolului, te daruiesc Soarelui.

Doua lucruri sunt importante pentru tine si gata! Primul este Soarele si al doilea El. Nu am inteles de ce \'reflectat\' este pus in ghilimele.

Imi pasa de Soarele reflectat in privirea Ta.

Si deodata incep sa imi inchipui o privire (care poate fi a lui sau a ei) care-si schimba nuanta precum marea functie de cer. Soarele isi reflecta frumusetea in privirea Ta, iar ea sau el devine mai frumoasa, mai frumos. Important e sa vizualizezi frumusetea luminata-reflectata in interiorul sufletului lui sau ei. De ce nu incerci un eseu in loc de ganduri, un eseu pe 89 de randuri pline de frumusetea sufletului insorit. Incerci?

Campul mort, jertfit dupa ideplinirea sarcinii. Campul asta al tau, un fel de asemuire cu toamna care aduce moartea intregii naturi insa aparent! Viata se retrage temandu-se parca, si merge in adancuri, asteapta vremuri mai bune, o primavara ce poate vine - poate nu. Eurile multiple din eseul tau se inteleg tot cu ajutorul campului condamnat. Fiecare spic poate fi un potential eu, dar atunci toate spicele mor in acelasi timp, asteapta in acelasi timp si traiesc aceeasi primavara. Eu cred ca aici asemanarea nu mai e buna. Ce-ar fi sa incerci sa scrii despre legatura dintre \'eu\' si \'copac\'. Si asta pentru ca el, copacul, are doua tipuri de vieti: una exteriorizata si alta interioara, cand isi retrage vieta si seva in radacini. Ce zici? Daca ai scrie despre o padure de mesteceni? Si despre comparatia eu-ului cu pomii astia albi, cu cearcane rotunzi si negre?

Mi-a placut modul cum ai scris eseul.

Uf! Am mai pierdut si comentariul... Ce scrisesem in el? Ceva ca nu toate poantele imi ies! Asta e mai seaca si se refera la \'saraca fata\' ce-l tapase deja de cheile de la Dacia luata din agoniseala de-o viata de scriitor. Vroia sa plece la mare. Se aude? Se aude si acolo in spate?

Multam de trecere.

Curios. Diata imi pare cunoscuta. Mie mi-a fost recomandata mancarea vegetariana, cica-i buna la tauri... Ca zodie, normal! Ma intristasem cand m-am intors de la medic: adio mititei, ciorba de burta, friptura de porc, de vita, adio oua ochiuri si carnati oltenesti! Dar vezi, cartea asta de bucate are solutii... vegetariene. Imediat dupa consultarea cartii de bucate am cerut ciorba de perisoare (doar perele mici sunt vegetale, nu?), dovlecei perpeliti in tigaie (si ei si uleiul se fac din plante) si normal! tuica de prune (sunt fructe, nu?) Numai vegetale voi manca si bea, aleluia!

Asa ca pofta buna la dieta.

Text linistit cu iz de auto-ironie. Mi-a placut.

Acestor bocanci literari, ce par uneori vechi, alteori moi sau reconditionati cu vopseluri vii si cu sireturi subtiri ca viata asta a noastra, cu talpi de polioretan, fabricati din piele de bou sau de boi vulgari, urati, batrani..., acestor bocanci literari atat de incapatori si primitori, atat de comozi incat nu-i poti arunca la groapa comuna dintr-un singur motiv: ca ti-s dragi, acestor bocanci literari, zic, in care ne vom baga picioarele de multe ori pe zi sau pe noapte, in care vom adormi uneori, numai acestor bocanci literari le urez viata lunga si sa-si atinga telul in asta viata a lor de bocanc!

Ochelarii de vaca se pot folosi foarte bine si la om la cura de dezintoxicare. De exemplu ochelari prin care sa vezi tot timpul o tigare sau trabuc cu fumul de rigoare. Mai - mai sa te ineci! Apoi, pentru slabire poti vedea fripturi, pesti in saramura, sarmale si tot vei intinde mana dupa ele, alergi sa le prinzi, sa le gusti..., \'geaba! Sau pentru pastrarea monogamiei si a respectului pentru sotie ar fi de-a dreptul interesanti niste ochelari cu multe, multe siluete blonde, brunete, roscate dupa care tot alergi in urma lor pana te saturi si te intorci la ceva palpabil: nevasta.

O idee excelenta si o scriitura ironica, satirica, cursiva.

Eu \'vad\' altfel textul tau... Ceva in genul asta:

Merg acolo unde este liniste. In locul acela din marginea urbei, umbrit si plin de cruci. Oameni, suflete, ganduri umbla inca aiurea incercand sa aduca seninul cerului de primavara. Ma opresc acolo langa cruce. As dori sa dispar asa, deodata! Sa-mi gasesc linistea si albastrul sufletelor plutitoare. Pareri de rau? Nu, nu am. Nu vreau pareri de rau. Le las in urma pe planeta albastra... Ce este mai albastru? Cerul sau marea? Senzatia de gol, de plutire, de dragoste. Asta cred eu ca simt sufletele: dragoste pentru celelalte suflete.

Parca te-ai pregati pentru zbor, Maria. Cuvintele si metaforele explodeaza in artificii de ganduri. Un text mic, scurt dar amplu. Cuprinde acea acceptare neconditionata a viitorului de care uneori mi-e teama. Doar uneori.

Poemul dragelor noastre..., poem scris din adancul sufletului tau frumos pentru frumusetea jumatatii noastre. Un sonet plin de candoare, iscusit, ce tinteste direct gandul ascuns si cald.

În ochii calzi de-a pururi te-oi privi,
Să văd cum zeul fluviului, părinte,
Te va preface-n laur, pe vecii.

Sfarsitul sonetului aduce dorinta de permanenta, de visare, de amintire. Zeul fluviului ce-o preface pe vecie intr-un laur de aur.

Frumos cadoul tau. Splendid.

Razvan, un viitor te-ar pasiona o colaborare, o scriitura despre si pentru copii 15-17 ani? Eventual o piesa?

Imi place cum scrii, e usor, cursiv. Ce zici?
sorin.teodoriu@linklaters.com

Nane si Nicolae...

Am retinut de la voi ca razboiul dintre sexe se trateaza cu merlot de ghimpe. De trei ori pe zi! Intrebare: Nicule, da\' mai pot conduce masina cu atatia ghimpi in sange?

Prieteni, incredibil sau nu, articolul despre punctul G la masculin chiar a existat intr-un ziar. Na! Ca nu spun in care. Restul problemei, doar inventii :)


Cu drag

Imi pare bine ca ti-a placut, Anana. Si-ti multumesc pentru vizita. Ce sa ne facem cu moda asta... Daca e la moda, ne sacrificam, nu? Vrei sa zica lumea ca suntem demodati?

Cu stima,
sache

Multam Ben si Nancy

Sincer Ben, regret ca deocamdata Doru nu te poate ajuta. Mai e putin si se vor schimba multe. Am lasat sfarsitul asa si ma bucura vizita ta.

Nancy, cu doi motani in casa nu stiu daca e bine! Prea miorlaie, fata! Si stii si tu cum fac in anumite sezoane. Zici ca-s macaralele de la 2 Mai, sau sugarii, sau usile cu balamalele neunse! Brrr! Saracul Costel...

Nancy, pai El si Ea sunt Corina si Costel. Dar sa nu uiti, dintii trebuie sa fie drepti, albi si stralucitori. Altfel nu vine bijuteria..., ai vazut si tu.

Stii ce mandru sunt ca am un cititor? N-ai idee. Poate pana la vara il ajung pe Val Crecel si imi trag trei cititori.

Cu drag

Ioana si Florin ma inveseleste vizita voastra. Asta inseamna ca revenirea la numele meu real nu mi-a izgonit musterii.

Ioana nu toate textele au forta pe care o dorim cu totii. Ce sa-i faci, unele ies, altele... Fac si eu ce pot :)

Florin, era o idee si cu inregistrarea pe casetofon a motanului... vecinei, dar vezi tu, Costel e baiet la casa lui. Cum s-o tradeze, draga, pe Corinuta lui? Eii! Miorlau! Na! C-am inceput si eu...

Elia, lasa-l fara stea ca nu merita. Asta e al doilea sfarsit pe care-l schimb. Nu mai poot! :))

Multam de trecere

Mde! Ce sa-i faci, Dane... Ina, in feminatatea ei deplina are ingaduinta, duiosie si umor, pe cand barbatii! astia au prea mult sarcasm in ei. Is ironici, mofturosi si uriciosi! (Ps! Spun asta ca sa mananc si eu ceva cald diseara...)

Multam!

Monica, Ina... va multumesc pentru vizita si pentru cuvinte. Uite rasplata pe care o cauta mereu autorul: ...acel hohot care recompensează omul din spatele rândurilor. Asa-i, Ina.

Cu stima,
st