Sorin Teodoriu

O noutate de ultima ora: grupul Pardon, respectiv elevii clasei de arte Elena Toma de la Centrul Cultural Pitesti, vor debuta alaturi de InDArt pe data de 28 mai, ora 17:30 la sala MI din capitala cu prezentare de moda si vor canta totodata cateva slagare internationale.

Multumim pe aceasta cale inimoasei Elena Toma pentru efortul si initiativa ei.

Tot aici anunt ca astazi, 23 mai la ora 20:30 pe TVR2 va avea loc un reportaj despre viata Elenei.

Multumesc Daniela. Uite ca usor, usor, cate un pas - doi inainte, ajutati si indrumati de oameni de suflet si aici o inscriu cap de lista pe Erika Keller, apoi pe Rodica Elena Lupu, pe Aurelia Curaj, pe Carmen Udrescu si lista poate continua, InDArtul a reusit sa aibe o sala de repetitii, sa aibe contracte si sa iasa la lumina. Ar trebui aici sa multumesc si d-lui Corbu. Fara acel sut in spate nu cred ca am fi ajuns aici. Fara ironie.

Zeia, Andrei

Locatia: in spatele Primariei capitalei, pe Dambovita, unde este si o benzinarie PETROM si un parc mic - altfel spus: sala se afla vis-a-vis de statia de metrou IZVOR.

La etaj vor sosi 105 copii de la orfelinatele si centrele plasament de la sectorul 1 invitatie realizata cu sprijinul doamnei Carmen Udrescu, careia ii multumim pentru ajutor.

In ceea ce priveste Proiectul – “PLUMBUITA” InDArt comunica urmatoarele:

Acest proiect a primit numele \"Plumbuita\" de la piesa de teatru cu acelasi nume scrisa de Sorin Teodoriu. Textul are un caracter social si prezinta doua intamplari din viata unor elevi de liceu,in varsta de 15-16 ani. Este vorba despre o eleva care afla ca este infiata si despre un elev care isi da seama ca tatal sau vrea sa comita un furt.

Pornind de la tema textului asociatia a organizat cateva spectacole special pentru copii din diferite centre de plasament si diverse scoli si licee, din Bucuresti si alte localitati din tara. Subliniem ca aceste spectacole sunt gratuite. In acest mod ne respectam deviza asociatiei: \"Educatie prin Arta\"

Iata programul primelor spectacole:

duminca 28 Mai 2006
ora 17,30 - premiera, la Centrul Cultural al Ministerului Administratiei si Internelor.

Participa copii si adolescentii din centre de plasament si scoli invitati de partenerul nostru Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Sector 1

sambata 3 Iunie 2006
orele 11 si 16 - Centrul Cultural al Municipiului Pitesti. Partener - Centrul Cultural

sambata 17 Iunie 2006
ora 15 - Teatrul Liric din Craiova. Partener-Mitropolia Olteniei_Arhiepiscopia Craiovei

ora 18 - Asezamantul rezidential de reabilitare si recuperare socio - medicala \"Sf.Dimitrie cel Nou\" din orasul Filiasi.

sambata 24 Iunie 2006
ora 11 - Scoala elementara din Poenari - Prahova.

Frumos! Frumoase amintiri am colectat atunci, la Cluj. Si ai pus fotografiile care ne-au placut noua! Iti multumim, Adina. Randuri scrise din inima, emotii, sentimente. Felicitari!

Am uitat sa spun: Clujul este al doilea oras al meu, este orasul meu de suflet. Oricand mi-as lua catrafusele si m-as muta acolo.

Loredana, Adina, Stejan va multumesc pentru citire si comentarii.

Loredana si mie imi place sa visez - uneori ma las in voia lor si greu ma mai extrag de acolo. De obicei sunt extras de altii.

Stejan, sfaturile tale sunt extraordinare si cu siguranta voi tine seama de ele. M-ai pus pe ganduri... chiar m-ai pus! Eu nu am un stil format in ale scrisului, nu inca sau poate n-o sa-l am niciodata. Si la asta contribuie meseria pe care o am.

Ai ghicit un lucru (de fapt mult mai multe...) dar uite: imi plac dialogurile si ma simt atras de ele. Imi place ca prin dialoguri sa conturez personaje, locuri, fapte. Doar prin personaje! In prima faza am crezut ca pot scrie scenarii de teatru. Piesele pe care mi le joaca InDArt-ul mi-au dovedit ca textele mai trebuie retusate pana sa ajunga scenarii. Naratiune nu prea am facut. Castelana este o exceptie, un vis din Biertan, de la castelul ala mi se trage.

Da, voi relua Castelana. O s-o mai lucrez cu siguranta si voi analiza ce mi-ai scris. Foarte rar se primesc astfel de sfaturi - iti multumesc mult, Stejan. Esti de un real folos prin indicatiile tale.

Adina, ce imi zici tu aici este corect - si eu am descoperit hibe, dar dupa postare. Ca un facut! Pur si simplu parcurgand de cateva ori textul nu-l mai vad.

Multam prieteni

Din pacate nu am vesti bune in legatura cu Liana Iordache. Medicii spun: aici ne trebuie o minune, doar o minune!

Va multumesc tuturor pentru mesaje.

Daca doriti sa participati la eveniment, va rog contactati-l pe Dan Simion pentru invitatii. Sau pe mine.

Absolut corect, Stefan. Ai incercat sa scrii pentru copii? Eu abia acum si pot spune ca e foarte-foarte greu. Decat un text pentru varsta 16 ani mai bine zece texte pentru adulti.

Si inca ceva: Liana, ultimul meu comentator se zbate acum intre viata si moarte intr-un spital din Craiova. Accident rutier. Indiferent daca va reusi sau nu va reusi, acest spectacol ii este dedicat Lianei Iordache.

Maria, multumesc pentru ca ti-a placut. Asta conteaza, restul se duc pe apa Dambovitei. Calatorie reala si visuri ciudate, Mihai prea aerian - Doru pragmatic si IT-st, zguduit de-o intamplare ciudata, regrete ca nu au facut atunci si nu altadata ceva-ul acela esential, descrierea Biertanului cu portile lui inalte si cu palatul in mijloc, chiar in mijloc, intunericul si frigul omului de munte, ganguri si babornite ragusite si... castelana. Si Adina Ungur! Ce reprezinta castelana, daca exista sau nu, daca sibianca dezordonata este reala sau doar himera, daca umbra e umbra cu adevarat, data vanzatoarea de bilete exista, vasul cu pictura... Nici eu nu stiu daca exista cu adevarat, dar fiecare din noi iubeste misterul si minunea.

Mircea, astenia de primavara nu cred ca-i prea dulce. La mine se manifesta destul de ciudat. Chestie de ameteli, blegeala, uneori ma trezesc sarind coarda fara manere...

Multumesc de trecere

Multam, Alex. Vezi tu cum numele schimba destinul omului? E ceva de speriat!

O proza vie, o proza care traieste prin fiecare cuvant-imagine, prin fiecare virgula si dialog, prin fiecare descriere si sentiment nascut in gandul cititorului. Este ceva extraordinar ce ai reusit aici, exact asa a fost odata si pielea mi s-a zbarlit toata, m-am crispat din tot sufletul asta calit, asa cred eu, prin tot felul de epoci. Si uite cum apar pretutindeni cautatorii de cuvinte, de expresii, de oameni care zambesc, de gesturi si lacrimi, de animale dresate, de ape limpezi si meri infloriti, de cer albastru sau plin de nori, de frig dar si de caldura jarului din sobe. Ei, acesti cautatori de imagini si cuvinte, te-au incadrat in randurile lor incapatoare.

Multi scriu astazi si scriu ca sa se linisteasca si, atunci cand inchizi ochii pentru vis, observi cu usurinta scriitori ce plutesc deasupra padurilor, livezilor, a oceanului sau a raurilor acoperite cu ceata aceea alburie si ingusta, ce zboara aiurea si in toate directiile numai in diminetile racoroase de vara. Da, asa sunt ei, acesti oameni ce pot prezenta altfel o realitate trista, posaca sau vesela, dar asta mai rar, iar ei, atunci cand obosesc, se retrag tacuti intr-o loc doar de ei cunoscut, de obicei pe langa orasele astea mari, capitale sau necapitale prafuite si pline de business men, de masini smechere, motociclete BMW si cersetori, copii ai strazii cu pungi murdare si argintii din care se trage adanc dupa care se strang repede pungile astea urat mirositoare ca sa nu se piarda nimic! iar visele vin dar trec prea repede, mult prea repede...

Reusesti prin amintirea din spatele celor treizeci de ani sa zugravesti scene reale, teribil de reale.

Te felicit pentru proza ta!

Trec. Si intunericul, si pietrele, si apele Dunarii trec, si casele si zilele se trec pe rand, copacii cresc prin inaltimi ametitoare, inaintand in zile, luni si ani catre cerul ba albastru, ba gri. Si florile trec, pleaca spre valea cea lunga a carui sfarsit este incert si mult prea cert in acelasi timp, pentru ca sfarsitul acestei vai este probabil singura certitudine din viata. Iar cand esti sigura ca intelegi, atunci clipesti de cateva ori mai puternic si gata! te trezesti dintr-un vis ciudat, asa iti par toate visurile adevarate dimineata. Te trezesti si esti convinsa ca ai ochi si pe brate si pe umeri si pe urechi. Un vis ca orice vis care ti-e drag si poate el va deveni odata clar, cert si imposibil de invartit, dar asta mult mai tarziu, probabil intr-o toamna cu frunze rosii, galbene, portocali...

Horia

Textul - amintire scris de tine mi-a incretit pielea pentru ca si eu am amitiri din astea. Si eu am primit linii peste palme, urecheli pana eram ridicat deasupra pamantului, cap-in-cap ca sa ne vina mintea la cap (asa ziceau).

Bun si real textul. Nu trebuie sa ne fie teama ca picam in penibil atata timp cand scriem ce avem pe suflet, cand fapte fotografiate in cuvinte devin schite, nuvele, poezii. Iar daca ar fi sa pun un PS, as scrie ca de atunci, din copilarie, nu mai pot inghiti invatatorii/profesorii si as avea destule argumente dar ele nu-si au locul aici. Din nefericire cadrele didactice sunt doar simpli functionari publici intr-o lupta absurda si fara sperante pentru salarii marite, neinteresati nici cat negru\' sub unghii de educatia copiilor.

Pai, atunci traiasca scara C! Pss! Eu stau la scara D, deci la un pas de C si se ajunge usor daca mergi pe acoperis...

Multam Nane si Paste fericit!

Frumos si emotionanta traire! Iti ceri iertare cu toate ca stii ca ea te-a iertat de mult, nici nu se putea altfel, dar tu, tu n-o sa te ierti niciodata. Din cate te cunosc eu...

Text bun.

Dane, bucuros de regasire. M-am mutat de la C la D... si asta nu ca retrogradare. Si daca textul nu seamana cu stilul Caragiale, ci cu stilul Sache, asta nu face decat sa ma incante :)

La recitire

Multam Nane, Cristina...

Nane, consider ca am deja o stea de la tine, restul nu conteaza. Iti multumesc.

Cristina, in timp ce Alex doarme... Era si un film: \'In timp ce el dormea\'. Blandetea si statornicia se cuceresc cu rabdare si \'tutun\' (cu toate ca mai bine am scoate tutunul din propozitie) Sunt de acord cu tine, o scriere sincera, fie ea poezie sau proza, este precum un inel de logodna din aurul cel mai pur.

Va multumesc, dragilor.

Text ce-mi aminteste de-o noapte din dormitorul comun, intr-o cazarma a vanatorilor de munte, undeva prin mijlocul Ardealului. In armata ti se face dor de tot ce este domestic, uman, ti-e dor de prieteni, de fostele prietene, de dusmani. Gelozia si bucuria unor clipe se napustesc cotropindu-ti interiorul si orice gand ne-la-locul lui exploda in dureri incredibile.

Din pat zaream ferestrele ce dadeau in mijlocul brazilor, printre ramurile lor vedeam luminile blocurilor din apropiere si auzeam tocurile trecatoarelor grabite. Ce dragi imi erau sunetele astea: toc! toc! toc! toc! Din ce in ce mai departe, mai stins, apoi dispareau. Si-mi inchipuiam ca-i \'ea\', fata din vis sau doar o fata oarecare la care ma gandeam in momentul ala si dorul ma sfarsea.

\'Gonea peste dealurile printre care isi facuse loc Oltul intr-un galop nebun, o umbra luminata uneori doar de lumina noptii. Se apropie de cazarma, cand vazu santinela se opri brusc si se piti. Se prelinse pe langa ziduri, furisandu-se incet, fara zgomot, intra in cladire, in dormitor si apoi patrunse in interiorul meu, cautandu-si locul bine-cunoscut in partea stanga a sufletului. Se facu liniste. O liniste ca moartea. Doar luna isi scalda razele in ramurile tepoase a brazilor ce desparteau viata de neviata.

Aud pașii tăi sub fereastra
și inima-mi tresaltă o clipă.
E gândul meu gonind în tropot
spre tine...

Nicoleta, iar sunt Caragiale? Tu nu stii: prima oara am fost Caragiale, apoi Creanga, apoi nici nu mai stiu. Seman eu cu cineva dar inca nu-mi dau seama cu cine :) Multumesc pentru vizita. Usor - usor ma dezmortesc si reincep activitatea pe site.

Anca si eu mi i-am imaginat in chiloti, blocandu-se unul in fata celuilalt: el ud si amarat, ea somnoroasa si apetisanta. Multam de vizita.

Luiza si eu ma bucur ca pe sotul tau nu-l cheama George! Nu cumva il cheama Danut? Am glumit! Sa nu iasa scantei, se aude? Multam de comentariu :)

Ina, stiu si iti multumesc de intampinare. Ma bucur ca sunt iarasi printre voi. Bine te-am regasit, Ina.

MA, Monica, Florina, Dan Simion

Nu credeam sa am atatia cititori. Chiar nu credeam. Ziceam aseara:

- O sa postez textul acum.
- Nu acum, ma sfatuieste ea, nu acum pentru ca pana maine o sa dispara de pe prima pagina si gata, devine istorie.
- Si asa am devenit istorie. Scriu din an in paste...

Il postez apoi gata! a picat si netul.

Acum, dimineata, deschid computerul si vad ca-s la fierbinti si mai am si-o droaie de afisari.

Va multumesc tuturor pentru vizita si pentru sfaturi.

MA un zambet este intotdeauna bine venit - ma bucur ca ti l-am daruit eu.
Monica, am schimbat fi-ul cu fii-ul. Mereu ma incurc aici. In legatura cu ceea ce spui: textul era mai lung si mult mai explicitar, dar l-am redus si cred ca e mai bun asa. Uneori cu cat devii mai detaliat cu atat dai in gropi. Textul l-am lasat doar asa, ca pastila, cum zice Dan.

Florina, asa e. Ai avut dreptate. Am incurcat personajele - stii cum e: dupa mai multe citiri nu mai \'vezi\' lucrurile foarte clar. Multumesc.

Dan, ma bucur ca-ti place. Dar pastila asta nu cred c-o poti \'juca\'. E prea \'dezbracata\'.

O saptamana frumoasa tuturor!

De ce diminetile trebuie sa fie mânjite de somn? Diminetile sunt cele mai frumoase, descoperi in ele soarele cand apare sfios deasupra padurii, ori dintre mestecenii albi cu cearcane negre, delicati si elastici, descoperi roua pe \'sangelevoinicului\' sau pe frunzele margaritarului, descoperi si ceata livezilor, respiratie proaspata din flori de mar, gutui, par sau cais, descoperi timiditatea norilor din zare, uluiti inca o data de maretia soarelui, asculti mirla cand se retrage spre somn ori spre treburile ei urbane dupa noaptea de cantec si nostalgie...

Diminetile nu trebuie sa fie impaienjenite de somn, nu si gata! Dimineata trebuie sa te trezesti mai devreme ca soarele, sa-l primesti razand, iar despre timp... Multi intreaba unde se duce timpul dar raspunsul este supliciul pe care-l visam doar de Sanziene sau in clipa trecerii spre nemurire.

Poezie frumoasa, dar cu principiile diminetilor somnoroase nu pot fi de acord si acum chiar gata, am zis tot ce se putea zice.