Sorin Teodoriu
Verificat@sorin-teodoriu
„Cand fugi dupa spirit, prinzi prostia. Montesquieu”
Sorin Ott Teodoriu, născut pe 27 aprilie 1961 la București. În viața de zi cu zi, economist la o firmă din capitală, absolvent al Academiei de Studii Economice. În timpul liber citesc și uneori scriu. Îmi plac lucrurile simple, urmăresc din umbră cotidianul, dialogurile, le rețin ca apoi să le…
Cu drag,
st
Pe textul:
„Nicolae Tudor - creator de poezie și vise pe sticlă" de Maria Prochipiuc
st
Pe textul:
„Destăinuiri (5)" de Florentina-Loredana Dalian
Un text ciudat, personal si nu numai. Obsesie, amintire, ganduri, protest...
Domnule cărunt ai ochii cenușii si vorba complicata, colonia ta scumpa atrage siguranța și puterea. Ai două doctorate si un CV imaculat... Nimic nu te atinge, esti dumnezeul lor, iar cuta din sprâncene n-o poate indulci nici zambetul, nici dorul, nici dragostea. Poate amintirea fetei cu părul flacara, zarita la drum de seara intr-o gara.
Imi place ce-ai scris - iarta-ma, n-am putut sa nu-ti schimb textul :)
Cu drag,
st
Pe textul:
„Domnule..." de Lory Cristea
Casatoria cu umbra ta... Stii, cred ca mai rau lucru este sa-ti pierzi sau sa ti se fure propria umbra.
Te asteptam cu texte noi si, de ce nu, mai vesele.
st
Pe textul:
„Nunta" de Oana Iacob
dupa cate vad, nu-s singurul care observa \'înfrigurarea\' si \'ultimă luptă între ramuri și frunze\'. Ai prins frumos imaginea. Iar durerea o accentuezi in versurile \'însingurare, inimi fără dragoste foșnesc pe trotuare\'.
Toamna, toamna de ai trece, de te-ai duce... Mai tii minte cand ma incurajai: \'trece sache, trece - de ce nu vezi si frumusetea toamnei?\'
Foarte frumoase versurile, nu si toamna :)
st
Pe textul:
„Îngândurare" de Dara Blu
Iti daruiesc steluta de argint, steluta lui sache.
Felicitari.
st
Pe textul:
„în flăcări" de Daniel Puia-Dumitrescu
RecomandatImi place.
st
Pe textul:
„Ai vrea sa fii al meu" de B-Ela
Multumesc ca nu m-ai uitat. Chiar daca apare sub semnatura lui VC eu sunt acelasi.
Cu drag,
st
Pe textul:
„E seara, stapana!" de Sorin Teodoriu
Oricum, ma doare capul. Nu cred ca trebuie sa aiba loc pe site aceste discutii/replici - poate pe chat. Parerea mea :)
Cu drag,
st
Pe textul:
„Clasa a 10-a.( Part 2)" de Georgiana Vasiliu
st
Pe textul:
„Clasa a 10-a.( Part 2)" de Georgiana Vasiliu
In poezia ‘Eu, niciodata, dama de foc’ autoarea descrie cateva intamplari petrecute in toamna anului 2004, intr-o camera de mansarda de pe Mantuleasa numarul 17. Acolo locuieste doamna Oripilescu, o femeie mandra si senzuala care, dupa cum zice chiar autoarea, priveste cititorii site-ului pe sub gene. Uneori are buzele intredeschise asta pentru a putea sopti iubitului aluzii fierbinti si iluzii tot fierbinti. In aceeasi camera mai locuiesc o femeie copil si o femeie mama intre care exista o simbioza, la fel cum co-exista pasarea si rinocerul. Diferenta dintre ceilalti doi colocatari este ca femeia copil are ocheade jucause pe cand femeia mama colecteaza griji din luna. Mai apare si elementul surpriza, femeia tandra, pe care autoarea o descrie ca pe un peste care respira prin palme, deoarece, de curand, s-a descoperit ca exista pesti oceanici posesori de palme, organe necesare prinderii lor de malul asternut pe fundul oceanului. In continuare, autoarea descrie femeia iubitoare, respectiv femeia secolului XXI care are fata ovala, traieste absent si are un singur ventricol stang. Explicatia pentru modificarea inimii la femeia moderna este clara, ventricolul drept este blocat de numele iubitului sau. Modificarea se dezvolta genetic si apare un nou sentiment jucaus si senzual.
In finalul poeziei, autoarea demonstreaza ca barbatul nu va cunoaste femeia, dar se va obisnui cu ea si o va utiliza tacit ca pe un decor din strada Mantuleasa nr. 17.
Cred ca spre astfel de comentarii se tinde. Stimati colegi de pe Agonia, sunt foarte usoare comentariile ironice, care nu spun nimic. Dar, fiecare e liber sa-si exprime parerea, traim intr-o tara libera, nu?
st
Pe textul:
„eu, niciodată, damă de foc" de Camelia Petre
Cu drag,
sorin
Pe textul:
„Ceața unor mâini înghețate" de Maria Prochipiuc
Uite: \'te simt după mirosul întâmplărilor îmi aplec privirea
spre inimi\'.
Sau: \'dragostea noastră reteza ultimele frunze galbene
ploaia așezându-le în coloane ale uitării eram îmbrăcați în culoarea jertfei\'
Felicitari, Maria.
st
Pe textul:
„Ceața unor mâini înghețate" de Maria Prochipiuc
Dar vezi, Cris, randurile de mai sus se pot aplica cu brio si la barbati - sunt unele specimene, de gen feminin, care striga la Dumnezeu: \'de ce m-ai facut femeie?\', hulesc si considera barbatii simple obiecte care pot fi (sau nu) refolosibile. Cris, si pe cuvant ca nu exagerez cu nimic.
Cu drag,
st
Pe textul:
„Femeia de niciodată" de Cristiana Popp
Asa cum am spus si la un comentariu adus Mariei (Decembrie), comentariile pot fi de mai multe feluri: comentarii ajutatoare - nejignitoare (vezi primele doua pareri), comentarii ajutatoare - jignitoare (vezi Enigma), comentarii neajutatoare dar incurajatoare (sache si dana) si comentarii aiuristice (Oigen). Si ca sa fiu in tema cu carcoteala, zic si eu: Hic! Parerea mea..
st
Pe textul:
„eu, niciodată, damă de foc" de Camelia Petre
Uite, ce delicat e: \'Femeia mamă se-apropie de lună, adună griji si negrijile din urmă-i oferă picuri de apă lină, armonică; niciodata nu-i trupește anul maimuței pe umăr!\'
Poezie plina de sensibilitate. Ce bine ar fi fost fara detalii medicale (ventricular stâng, drept...), dar n-am avut alta rima (o sa zica Petre Camelia).
Felicitari,
st
Pe textul:
„eu, niciodată, damă de foc" de Camelia Petre
st
Pe textul:
„Suparare" de B-Ela
st
Pe textul:
„Melcul" de Sorin Teodoriu
Cu stima,
st
Pe textul:
„Parcul rozelor" de B-Ela
Imi place ideea, chiar daca a mai aparut undeva sfarsitul - imi este cunoscuta partea cu visul ce l-am visat impreuna. Am totusi o obiectiune: corecteaza te rog \'existat verodată\' cu vreodata.
La recitire,
st
Pe textul:
„Sa ma uiti" de B-Ela
