Sorin Teodoriu

Daniel, poemul este extraordinar. Nu stiu cum era inainte de a modifica ce ai modificat, dar acum, cand am citit-o pot zice ca-i inaltator.
Iti daruiesc steluta de argint, steluta lui sache.
Felicitari.
st

\'Pe pieptul meu il vad c-ar vrea sa-si mute inima ranita in inima mea...\' De ce, cand suntem raniti, ne tragem aproape de voi, genul frumos?
Imi place.
st

Ina, nu, n-o sa ma departez de proza, nu pot. Daca a iesit altceva..., stii, textul e de fapt un protest si probabil suna a orice numai a proza nu.

Multumesc ca nu m-ai uitat. Chiar daca apare sub semnatura lui VC eu sunt acelasi.
Cu drag,
st

Sunt Sache, chiar daca apar catalyn. Georgiana, probabil ca asa e, treaba pe care nu o intelege prietena ta, Adina, e urmatoarea: scrisul si parerile celor ce-o fac e subiectiv / sunt subiective. Asa ca fiecare din voi: Vali, Adina, Biana (Georgina) aveti dreptate.

Oricum, ma doare capul. Nu cred ca trebuie sa aiba loc pe site aceste discutii/replici - poate pe chat. Parerea mea :)
Cu drag,
st

Giorgiana, te rog zi-mi si mie ce se intampla? Cine e Adina si despre ce amintiri scrie Cezece (Vali)? Ma aflu intr-un mister neplacut - ma poti dumiri matale?
st

Analiza poeziei pentru Oigen/Enigma/Albu Catalin

In poezia ‘Eu, niciodata, dama de foc’ autoarea descrie cateva intamplari petrecute in toamna anului 2004, intr-o camera de mansarda de pe Mantuleasa numarul 17. Acolo locuieste doamna Oripilescu, o femeie mandra si senzuala care, dupa cum zice chiar autoarea, priveste cititorii site-ului pe sub gene. Uneori are buzele intredeschise asta pentru a putea sopti iubitului aluzii fierbinti si iluzii tot fierbinti. In aceeasi camera mai locuiesc o femeie copil si o femeie mama intre care exista o simbioza, la fel cum co-exista pasarea si rinocerul. Diferenta dintre ceilalti doi colocatari este ca femeia copil are ocheade jucause pe cand femeia mama colecteaza griji din luna. Mai apare si elementul surpriza, femeia tandra, pe care autoarea o descrie ca pe un peste care respira prin palme, deoarece, de curand, s-a descoperit ca exista pesti oceanici posesori de palme, organe necesare prinderii lor de malul asternut pe fundul oceanului. In continuare, autoarea descrie femeia iubitoare, respectiv femeia secolului XXI care are fata ovala, traieste absent si are un singur ventricol stang. Explicatia pentru modificarea inimii la femeia moderna este clara, ventricolul drept este blocat de numele iubitului sau. Modificarea se dezvolta genetic si apare un nou sentiment jucaus si senzual.
In finalul poeziei, autoarea demonstreaza ca barbatul nu va cunoaste femeia, dar se va obisnui cu ea si o va utiliza tacit ca pe un decor din strada Mantuleasa nr. 17.

Cred ca spre astfel de comentarii se tinde. Stimati colegi de pe Agonia, sunt foarte usoare comentariile ironice, care nu spun nimic. Dar, fiecare e liber sa-si exprime parerea, traim intr-o tara libera, nu?
st

Inseamna ca asta a fost motivul pentru care textul mi-a placut atat de mult. Ma regaseam printre randuri...
Cu drag,
sorin

Maria.. E atat de frumos si parca seamana..., nu stiu. Nu mai stiu. Un text fantastic, ca un fel de...

Uite: \'te simt după mirosul întâmplărilor îmi aplec privirea
spre inimi\'.

Sau: \'dragostea noastră reteza ultimele frunze galbene
ploaia așezându-le în coloane ale uitării eram îmbrăcați în culoarea jertfei\'
Felicitari, Maria.
st

Mi-a placut si versiunea ta, Cris. Dura si reala, asta este realitatea, cum zici tu: \'stă ghemuită una bucată femeie de unică folosință, cu cheiță și baterii AA 1,5V, care știe să cânte, sărute, tacă la comandă...\'

Dar vezi, Cris, randurile de mai sus se pot aplica cu brio si la barbati - sunt unele specimene, de gen feminin, care striga la Dumnezeu: \'de ce m-ai facut femeie?\', hulesc si considera barbatii simple obiecte care pot fi (sau nu) refolosibile. Cris, si pe cuvant ca nu exagerez cu nimic.
Cu drag,
st

Ia uite cate comentarii.. Pai, daca imi este dedicata mie, atunci se schimba treaba :)

Asa cum am spus si la un comentariu adus Mariei (Decembrie), comentariile pot fi de mai multe feluri: comentarii ajutatoare - nejignitoare (vezi primele doua pareri), comentarii ajutatoare - jignitoare (vezi Enigma), comentarii neajutatoare dar incurajatoare (sache si dana) si comentarii aiuristice (Oigen). Si ca sa fiu in tema cu carcoteala, zic si eu: Hic! Parerea mea..
st

Si mie imi place poezia cu toate ca aduce in actualitate o realitate nu tocmai favorabila mie. Ma refer la anul maimutei, anul 2004, an care mi-a adus in proportie de nouazeci la suta (asta ca sa nu sara cineva cu batul la mine :) numai belele.

Uite, ce delicat e: \'Femeia mamă se-apropie de lună, adună griji si negrijile din urmă-i oferă picuri de apă lină, armonică; niciodata nu-i trupește anul maimuței pe umăr!\'

Poezie plina de sensibilitate. Ce bine ar fi fost fara detalii medicale (ventricular stâng, drept...), dar n-am avut alta rima (o sa zica Petre Camelia).
Felicitari,
st

Daca ai putea inlocui \'zumzet\' cu un sinonim (si eventual sa nu se repete de doua ori acelasi cuvant..) Imi place, e foarte frumos personalul tau, Be La. Cu toate ca-i trist.
st

Nu mai este Bella.. Sau, ma rog, n-o mai am pe Bella. E cu un vanator, iese la vanatoare din doua in doua zile. Poate ca-i mai bine pentru ea.. Inca mi-e greu fara ea.
st

Bela, grija mare la aspectul textului. Chiar daca personalul tau apare frumos, modul in care il afisezi dauneaza ochiului. De exemplu: dupa punct doua spatii, dupa virgula un spatiu, chestii din astea banale dar care ajuta.
Cu stima,
st

In primul rand, bine ai venit pe site. Cu toate ca nu-s priceput la poezii, la tine m-a atras numele: Be La. Nu conteaza de ce, nu mai conteaza.

Imi place ideea, chiar daca a mai aparut undeva sfarsitul - imi este cunoscuta partea cu visul ce l-am visat impreuna. Am totusi o obiectiune: corecteaza te rog \'existat verodată\' cu vreodata.
La recitire,
st

De ce, Dana? De ce au disparut textele tale? Ai facut vreo boroboata sau ce s-a intamplat?

Nu-mi place sa-mi iau ramas bun. Urasc chestia asta.. si e atata toamna in jur. Uite, am fost nevoit sa ma ascund, tu ma strigi James Bond.., dar tu nu stii cat urasc numele asta nou. Probabil de-aia l-am si ales, sa ma irite si sa ma determine sa termin repede cu nebunia asta.

Te rog scrie-mi, daca poti, pe adresa sorin.teodoriu@linklaters.com
Multumesc,
st

\'Din pat ne-am facut sevalet..\'

Chiar asa, Brizule? Mai bine tac, daca ai stii cate imi vin in minte... Interesant si curajos poemul tau.
Cu drag,
st

Cami, poti sa-mi folosesti numele de Sorin, macar la comentarii. Ca, serios vorbind, cand citesc catalin vlad ma gandesc: asta cine-o mai fi?
Cu drag,
st

Anda, te rog crede-ma, daca am facut aceste schimbari, ele nu sunt facute ca sa ma dau lebada. Am probleme mari, Anda - schimbarile sunt facute cu acordul editorilor. Nu este nici o incalcare a regulilor site-ului. Nu-s clona, sunt tot eu, acum insa trebuie sa ma ascund de anumiti bine-voitori. Multumesc de intelegere.
st

Tot ce-i prea mult si tot ce-i prea putin... Ar fi mai bun un echilibru. \'Când erai prea mult de apă\' chiar de-i cristalina, opreste claritatea si nu se mai distinge adevarul de neadevar. \'Când eram prea mult de frunză\' ... si frunzele copacilor, vara, intuneca poteca. Treci pe langa el si nu-l vezi..., prea multa frunza. \'Apoi ne cautam printre ramuri\' ceea ce am avut de demonstrat. In dorinta de-a face bine, ajungi, fara sa stii cum, la pierderea lui. Atunci incep cautarile... si cautarile dor. Ce bun ar fi un echilibru.
st

când erai prea mult de apă
eram prea mult de frunză
apoi ne cautam printre ramuri