Sorin Teodoriu

Cum sa nu, Horia. Abia astept. Parodia \'Horica si Margareta\' abia asteapta sa vada hartia, alaturi de Horica al meu. Asa ca, da-i bataie.

Multumesc de vizita,
sorin

Nancy, nici emigratia nu-i o solutie. Am fost odata plecat din tara o luna. Intr-o tara cu turism dezvoltat, marea calda, petreceri noapte de noapte si totul platit de firma. Grozav. Dupa trei zile imi era dor de munti, de casele taranesti, de stuf si de strada ingusta. Imi era dor de limba romana. Probabil asa imi este mie scris: sa raman doar aici. Insa asta nu-i o regula.

Unde-i Vlad Tepes? Probabil se rasuceste in mormant. Sau poate a emigrat si el, ca-i la moda. Oricum, tare mult ne-ar trebui o mana forte.

La recitire,
st

Stii, Miruna.

Asa-i cladit romanul, sa faca haz de necaz. Probabil ca fara trasatura asta ar fi fost jale. Asa ca, bine ai venit la masa rotunda. Noroc, la cupa cu pelin!

La recitire,
st

Da, si tu Loredana si tu, Nicoleta ati inteles exact ceea ce incerc sa subliniez aproape in fiecare text. Incultura, indolenta, dorinta de parvenire, ticurile verbale, dialogurile sunt armele mele. Un ochi rade, altul plange - inca un adevar.

Va multumesc pentru vizita,
st

Tovarasei Secretar al Marii Adunari Nationale

Stimate tovarasa,

Am incercat prin prezentul mesaj sa subliniez gradul avansat de intelectualitate a unui anumit tovaras senator de pe raul Bahlui. Ma bucur ca am ajuns la inima dvs.

Cu respect si consideratiune,
Tovarasul Sache

Cat despre Verdi..., e bun dom\'le - dar nu canta pe gura.
st

Interesante secventele tale. Reusesti sa atragi atentia prin expeditia asta montana. Mi-as permite cateva observatii:
- in primul rand pune numere la proza Furtuna, pentru ca oricine te identifica sa stie ca e format din mai multe episoade.
- in al doilea rand, vino in ajutorul cititorului si lasa un rand spatiu intre pasaje, ca sa fie mai aerisit. Apoi dupa punct lasa un spatiu. La fel si dupa virgula.
- in al treilea rand accentueaza descrierea locurilor pe unde umbla eroii tai. Sunt frumoase si merita aprofundata latura asta.

La recitire,
st

Bursucel simpatic. Legat de discutia de ieri, mi-au venit cateva versuri in minte:

Eroii mei sunt doi cocoși
De rasă, pintenați, frumoși
Ca ofițerii la paradă.
Doi cavaleri aristocrați.
Dintr-o privire ofensați
Încep duelul fără spadă.
Au martori puii speriați.
Teren - o parte din ogradă,
Dar n-au motiv de sfadă,
Căci nu se știe-a cui e vina -
Misteru-nvăluie pricina, -
Deci: căutați găina...

Legat de Concurs spun doar atat: este inregistrat la personale. Nu-i proza, nici poem, nici polemica.

Text subtil, substanta, planuri suprapuse..., cand va sosi vremea voi scrie si ceva in genul acela.
st

Da, Nicoleta. Ai nimerit-o: teribil de real. Doar ca ai gresit denumirea: nu se mai zice functionar public, ci manager public. Poate aduce a gluma, dar pe cuvant! nu e. Uita-te la legislatia din comentariul anterior.
sorin

Si daca vrei mai mult, ceva de-o actualitate extrasa parca din schitele lui Caragiale, uite: Monitorul Oficial nr. 717 din 09.08.2005 publica Hotararea Guvernului nr. 783 prin care se stabileste ca: functionarul public este numit de la aceasta data manager public.

Si asftel, tara noastra s-a umplut ochi cu Manageri. De workers (adica pe sleau, muncitori) nu mai e nevoie.

Sper ca in curand sa revin la stilul meu...
Multumesc de vizita, Maria.
sorin

Ma uimeste proza ta, Free. E ca un gand, ca o dorinta, ca o iubire uitata si reaprinsa intr-un interval de plus - minus zece minute. Ai lasat versurile la o parte pentru acest gand. Dragostea pamantului este specifica romanului. Aproape ca as spune doar a lui. Este ceva de neinteles pentru alte natii, alte popoare. Desigur, mai avansate. Banul e regele lor, bogatia merge intr-un singur sens. La ei nu exista pareri de rau, nu exista proprietati si nici trecut.

Cum te poți hrăni cu fantome? E o artă pe care am învățat-o ca inițiat al unei noi religii. Poate clădind clipă de clipă cărămizile de sânge într-un edificiu asemănător unui templu incaș: sălbatic în esență, frumos prin caleidoscopul timpului, valoros ca o mumie perfect conservată, dar la fel de inutil.

Romanul nu-si uita originea si spune mandru: Sunt oltean! Sunt banatean! Sunt moldovean! Chiar daca privirile celorlalti sunt ironice: ia uite-l si p-asta! In loc sa se dea frantuz, sau american...

Mă surprind uneori strivind secolele din Montmartre sau Noisy le Sec dar având sub tălpile goale dogoarea prafului unui Bold sau Protoseni care-și suprapun contururile oltene cu vorbe repezite peste tot ce pe vremuri însemna Visul.

Sau:

Paradox afumat cu tămâie și aromă de rășină de prin sobele inimii care încă ard într-un perfect compus din umbre. Minus jumătate de metru din mine visa malurile Senei... Jumătatea de metru în plus visează Oltul.

Text curat, scris cu mare atentie si dor. Dor de Olt, de grai romanesc, de povesti, de paduri.

Frumoasa proza. Felicitari, Mihai.
sorin

Buna Miruna,

La textul asta nu exista zambet. King spunea intr-o schita de-a lui, Vasilica parca ii zice, despre over qualification. Si mai amintesc aici de Bodoganel - cititi va rog poezia: Caut lumina urgent. Este pe prima lui pagina.

Multumesc de vizita, Miruna - din pacate azi nu se rade.

st

Da, ai terminat bine proza. La partea a II-a eu personal as mai lucra - sau as renunta partial la mai multe paragrafe. Ai sfarsit ciudat, asa cum iti place tie. Straniu. Imi permit inca un sfat: ocupa-te de proza, concentreaza-te pe ea. Daca vei renunta la graba vei putea obtine rezultate remarcabile.
La recitire,
st

Dara

As fi dorit mult sa contribui si eu cu un text micut, acolo sus, in eseul Mariei. N-am putut. Maria m-a anuntat, dar... Iti urez tot ce-i mai frumos in lume, Dara. LMA.
st

Dragos,

Ai un ras contagios si in cateva randuri m-a bufnit rasul miscand groaznic camera. Asa ca, dragul meu vecin de masa, n-o sa mai filmez langa tine :)

Nu, n-ai gresit numele teatrului: Libelula. In textul adaptat pentru ele scrie si ceva despre libelulele cu un motor, cu doua motoare...

Felicitari pentru Jurnal-Cronica si nu uita cand o sa ajungi la Iasi sa vizitezi Bojdeuca si sa-i telefonezi Mariei (Decembrie).

La recitire (astept partea a III-a, stii tu).
st

O sa incep cu ce mi-a placut foarte mult: Atât de-adânc din noduri mă încheg, că rătăcit, pe propria mea scară, ard gânduri încercând să înțeleg cât a rămas din mine în afară
și cât în golul dat să mă dezleg...

Frumoasa poezie ai reusit. Citind-o imi vine in minte trecerea timpului, cat a mai ramas din el. Excelent.

Era sa uit. Pan mi-a daruit o carte de-a ta - te felicit pentru reusita si-ti multumesc. Amelii te-a recitat joia trecuta la Eliad.

La recitire,
st

Pazea, domnule Andreeeeei Pavel! Pazea ca vin si artistii sa te concureze. Asta seara va fi \'care pe care!\'

Mult succes tuturor!
sorin

Cred ca te referi aici la un anumit cult, destul de cunoscut, si anume la nastere - moarte - nastere, intr-un ciclu nesfarsit. Spune-mi daca gresesc. Vox conduce un vehicul pe o sosea intr-un asfintit de soare. Drumul cenusiu e viata, vehiculul e carcasa fiintei umane, iar Vox, constiinta. Corect? Graba lui Vox este probabil metafora inaintarii in varsta, gandul ca nu ai facut cat trebuia, ce trebuia, greseli sau pareri de rau. Apoi aruncarea in foc este alt concept. Spre final lasi pesimismul si, prin renastere, lasi sa se intrevada bucuria vietii. Ce nu inteleg este Cu toții aveau să țină minte cine fuseseră, apoi toată călătoria înspre astrul din care se născuseră și în care muriseră, până ce se vor reîntoarce acasă. Numai pentru a pleca din nou.

Si asta pentru ca omul se naste cu uitarea in gand. Probabil faci referire la anumite \'secvente\' pe care uneori ni le amintim si nu stim de unde.

Cred ca este o proza SF cu ceva filozofie in ea. Imi par adunate in cateva randuri prea multe idei la un loc. Mi-ar place daca ai descifra-o un pic.

Cred ca trebuie inlocuit \'Crepusculul înnăbușitor\' cu \'Crepusculul înăbușitor\'.

La recitire,
st

Foarte bine asa. Nu cred sa te critice cineva, pentru ca se asteapta sigur un nou inceput, o continuare. Mult mai bine, Dragos. Sper sa nu te fi suparat, a fost doar parerea mea.

La recitire,
st

Un text bun. Te introduce pe nesimtite intr-o atmosfera de visare, ganduri si sentimente profunde. De fapt profunzimea este cuvantul ce caracterizeaza proza ta. Ai un stil deja conturat, stabil. Frazele curg lin, nefortate, ingrijite. Si ca-ntotdeauna lasi un mare semn de intrebare: a fost vis? premonitie? realitate?

Mi-as permite un sfat, sper sa nu te superi: inlocuieste sfarsitul primei parti. Uite ce face nota discordanta cu restul prozei: Scăpă paharul din mana, iar acesta se sparse de podea împrăștiindu-se peste tot. Întoarse privirea spre ușa, distingând trupul ei prin bezna camerei. Se ridică și porni prin cameră, călcând peste cioburile de pe jos ce continuau să se spargă sub papucii acestuia… O luă ușor în brațe, iar apoi o ridică și, descălțându-se o duse înapoi în dormitor… Raluca se agățase gingaș de gâtul său, lăsându-și capul pe umărul bărbatului ce o ținea in brațe…

In primul rand se repeta \'acesta\' si \'acestuia\' care pot fi inlaturate complet. De exemplu: \'Scăpă paharul pe podea iar continutul se împrăștie peste tot\'. Sau: \'Se ridică și porni prin cameră, călcând peste cioburi\'. Stii tu mai bine cum sa schimbi.

Chiar daca finalul este prea brusc si in contradictie cu intregul acest lucru nu diminueaza valoarea prozei tale. Sunt convins ca va iesi o schita sa poate nuvela foarte buna de aici. De aceea iti daruiesc o stea. Felicitari.

sorin

Da, Faro, dar a inceput sa se trateze. De curand Pandele merge la cosmetica, la fitness si la Cota 2000. A auzit el ca pe-acolo se plimba doamnele de bine si macaronarii. Acum arata monden: are camasa cu burta, ilic si pantofi cu scartz.

Iti multumesc de vizita,
sorin