O zeiță la piață

Bună ziua, făptură ezoterică ajunsă din întâmplare la coada asta din piață formată doar din noi doi. Mi-ați oprit ceasul vieții de cum v-am văzut, am murit de poftă să vă sărut, să fugim în lume sau măcar să mă băgați în seamă. Ascultați-mă un minut și apoi îmi puteți lua viața după bunul plac dacă așa veți dori. Universul s-a comprimat în aceste clipe și mă simt de parcă doar noi doi am face parte din el, cu toate miliardele de astre și ani-lumină devenind cantități neglijabile pe lângă imensitatea frumuseții dvs. și complexitatea erotismului degajat natural. Cumpărați varză de parcă i-ați da lecții de cromatică lui Goya, vă mișcați degetele făcând-o pe Plisețkaia să pară spălătoare de vase la o cantină de șantier, priviți taraba acestui ingrat țăran analfabet în ale esteticii de parcă toată literatura de dragoste a omenirii v-ar ieși din priviri și rescrieți infinit mai bine toată poezia mondială. Și ce piele aveți!... Se vede soarele mărilor sudului în sclipirile ei, miroase a corali și a perle dormind pe paturi de levănțică și iasomie încrucișate cu mirodenii mai dulci decât toată trestia de zahăr a Cubei și decât mierea imperiului de albine de pe pământ. Vă ating ca din greșeală pe braț și îngeri entuziasmați îmi sporesc simțul tactil ca să leșin de plăcere dar nu, nu leșin înainte să vă întreb cine sunteți, unde locuiți și să vă rog să vă fiu sclav al umbrei dvs. pe vecie, să vă fiu preș pentru aceste picioare de aer și aur ce vă ies ireal de sub rochița de nici o sută de grame și se termină fără să atingă vreodată pământul cu adevărat, așa cum îi stă bine perfecțiunii. De ce cumpărați varză și cum de vă sunt buzele atât de chinuitor de apetisante pentru regnul nostru masculin, vulgar și nedemn să vă iubească? În ce autobuz ridicol ați venit în piața asta plată și monotonă și la ce stație v-ați urcat acest trup făcut din bragă, nectar, sidef și lavă? Cum de vă amestecați printre muritori cu sacoșe de rafie și de ce respirați fum de mici, de ce ascultați țigănci vânzând tutun ilegal și cum de vă pângărește praful străzii acești genunchi mai sexy decât buzele vampelor de la Hollywood și mai fierbinți decât locatarele de la "Playboy"? De ce lăsați decolteul să eclipseze gratuit soarele năprasnic de august și ce arhitect i-a calculat curbele și adâncimea și efectul halucinogen asupra ochilor oricărei vietăți de sex masculin? V-am spus în ultimele zece secunde că vă iubesc? Vă pot căra toată varza pietei până la capătul lumii și vă pot duce acasă pe bicicleta mea cu cadru de exaltare și amețeală, entuziasmul meu vă poate ține loc de evantai iar garsoniera mea de paradis etern. Acest fund cu care despicați dimineața Oborului ar trebui protejat prin lege, prezența dvs. pe stradă legiferată strict și dată cu porția, pe bani grei iar viitorul vă trebuie riguros planificat pentru a fi sursă de inspirație artiștilor, maniacilor, esteților și constructorilor de pagode, mausolee, curcubeie și bolte cerești. Acești ochi, aceste urechi, acest nas și acești dinți trebuie scoși de sub nenorocirea îmbătrânirii iar sânii să fie în această secundă eternizați de urgență, sunt la vârsta lor de aur și diamante, turgescenți ca o fantezie adolescentină și mai rotunzi ca bila cu care Dumnezeu joacă popice. Și după ce terminați de negociat cu acest țăran gras și transpirat și duceți varza acasă, după ce nu vă opuneți sechestrului meu definitiv și după ce intrați în istoria frumuseții acestei planete vă rog să-mi amintiți la ureche, la orice ceas doriți dvs. că-mi sunteți nevastă și că vă place enorm să vă faceți de cap în piață, sâmbăta.