sorin saguna

am lăsat steaua să caute... împreună, AZI e lumina echilibrului steaua caută pacea entității mele... nu plâng! nu am de ce! m-am trezit pururea tânăr, nimeni nu plângea că sunt

tu porți mereu talismanul ochilor. din el făptură de lumină iese... plânge când apare minunea. i-am spui să plângă atât de des până vei vrea să-l faci praf... n-o vei face! ai nevoie de

Luminătorului meu adânci imne de mântuire Þie Doamne îți sunt dator pentru lumina ce o port fără ea aș fi ceva întuneric lipsit de Tine luminii mele ruga de a fi

în sunetul torturii cronice de pe muntele Schimbării năvăliri dureroase de amintiri răscolesc sentința rapidă ….. sub fulgerele trecutului imperiu rațiunea pare monument al

creației mele multă iubire Þie Doamne toată dăruirea micilor mei copii-poeziile toată dragostea pură ce am creațiilor mele din suflet multă libertate și nemurire Þie Doamne mulțumiri de-o

după tine intersecția prezentului cu trecutul mi te-a readus intact în sufletul meu te iubesc așa demult…ce îți pasă ție amintirile noastre sunt parcă mai

în puterea Ta îmi încredințez spiritul întunericului meu …lumină Îi oferi Þie Doamne adânci imnuri de căință căci azi Dumnezeule îți simt puterea cu ea îmi

te-am așteptat atât demult și tu nu ai venit .. credeam că vii la noapte în zadar nici atunci nu ai sosit au trecut ceva ore

te plânge timpul îndurerat că ai plecat de lângă mine cumplit suferă după tine te plânge timpul tulburat că de mine tu ai uitat ai lovit acele secunde acele ore în care noi prieteni cu

caut caut să aflu unde este cum îl pot găsi teamă mă cuprinde dar nu mă las e întuneric oare sau poate e lumină caut cu mare sete locul de unde mă pot sătura de

plouă autumnal în luna lui martie nici nu știi ce să crezi să mori sau să renaști e primăvară afară și plouă funerar e trist afară …e tăcut și eu mă macin mărunt plouă îndoliat în luna

nu exista spatiul fara constructii, constructii de foc, de aer, de pamant, sunt spiritul in care noi traim... constructia trup se inalta peste tot, ea poarta un plan cu care se va

trântește cu ciudă...o uscată aproape udă... un ocean de stele desenează cripte mioape. nici o privire,nici o tresărire... pas fioros mesteci ore...vibrând misterios, o diferență barbară

trec din steaua mea în cealaltă stea e aproape acea stea fiind chiar tu mă chinuii nu prea mult și aduc a mea stea lângă tine unesc colțurile și ghici ce

excitări nervoase coboară pedant pe axa calmității îndoind-o senin obida curge tandru peste nimicul iritat isteria calcă agale pe ale nimicului nimic… perverse minciuni râd incitant la