Poezii

ți-am găsit în suflet o camera deschisă am intrat fără să știu că voi regreta. eram prea fericit și lihnit după iubire m-am întins comod pe patul inimii tale și te-am așteptat ca un hoț de

m-am născut un pom de iarnă cu vârf de stea și globuri dintr-un cosmos festiv. suportul e din lemn ceresc cu șanțuri angelice strălucitoare. sub mine cadourile sunt oamenii... mereu am

ce mai faci grație coloră? am adormit cu gândul c-ai să-mi spui noutăți... dimineață, spuma cafelei ți-a pictat chipul în ceașcă... erai la fel de frumoasă. am făcut 60 de cafele mici ca

ce fac Doamne în acest loc? Spune-mi unde să mă duc ? nu văd clar... Tată pe ce strada mă urc în dulcea lumină a existenței ? zilele vor să mă trimită în exil... cu ce haine umblu pe

tu porți mereu talismanul ochilor. din el făptură de lumină iese... plânge când apare minunea. i-am spui să plângă atât de des până vei vrea să-l faci praf... n-o vei face! ai nevoie de

nu exista spatiul fara constructii, constructii de foc, de aer, de pamant, sunt spiritul in care noi traim... constructia trup se inalta peste tot, ea poarta un plan cu care se va

am plâns fără urme pe obraji storceam cu patimă pereții până AZI... lustra enervată fără margini mi-a trântit becurile în ochi, și-a plecat pe fereastră. a zburat de nebună în

merg în balans copleșitor fără amintiri cu greutate vidă nimic nu mă obsedează cu viteză doar un timp parfumat de zbor și-un mic balans de liniște ca să văd rutina noului... moment

merg în balans copleșitor fără amintiri cu greutate vidă nimic nu mă obsedează cu viteză doar un timp parfumat de zbor și-un mic balans de liniște ca să văd rutina noului... moment

ia-ți înapoi hainele furiei, dă-le foc cu iubire și apă... un foc mare te va înălța. ți-am scris atâtea rânduri în cuvinte fripte de ochii mei, vroiam să te vezi pururea sus... ai avut

am lăsat steaua să caute... împreună, AZI e lumina echilibrului steaua caută pacea entității mele... nu plâng! nu am de ce! m-am trezit pururea tânăr, nimeni nu plângea că sunt

nou nouă... eu plec în goană întârziată, tu rămăi cu altceva nou nouă... albastru meu în bernă zace... eu plec în cerurile înalte, în lumea artelor Dumnezeu. durerea m-a învins c-un

picături de îngeri curg în ce sunt! exist în armonia ființei mele... acum ,Tatăl Ceresc mă alintă. ziua inimii mele străbate fericiri, sunt lunga pace a țărmului iubire, valuri de lumină

nu mai am minte Doamne... REpaus total în mine, viață. fără rațiuni cu MIros de tragedie. știu ce sunt! știu câte celule am pentru nemurire! celule maligne întinse peste toată

umerii-și tocesc primăvara cu galben... toamna restaurează murale tragedii nocturne... eu tot aștept o grație solară... pe umerii mei toamna forează-n sânge nebun creierii agită tensiuni

în târgul mut și plin marfă toneta domnului bețiv de soare, vinde cu gura mare: TOAMNA! prețul este unul mic, mai mic decât vinul. 3 legături de toamnă, un deca și ceva, 5 legături, 2 deca și

stropi din fiecare vis ucis de mine, s-au născut din foc și ciudă multă. e început de mine peste mine... sunt nou cu aripi vesele în lacrimi privesc mai blând inerta pământire... miros

suntem grămezi de celule cu multe întrebări... unii mai au și lumini intercelulare... sunt grămezi mai speciale... grămezi de celule muncite în viteza Terrei, măresc venirea șfârșitului cu

să nu exist în ploaia ce mă risipește... tu treci neștiind pe ce calci...e doar o ploaie... eu stau jos în picăturile ce mă definesc... să nu plâng în ploaia dezmembrării mele... e

Te Aud cum Strigi după mine umilul... eu te Caut prin foc,prin apă,prin gând... puterea Ta clădește nemurirea așteptată... clipe ce-Þi poartă Sfântu Nume au sosit... ele bat dulce...cântă

nu puteam fi lumina albastrului tău mereu... nu puteam zâmbi pasional inimii tale forțat... nu puteam căuta pirivirea inimii tale mereu... nu puteam iubi cauza durerilor mele mereu... nu

ciugulesc din universul plăcerii uimit... zbor fără opriri prin mine și cerul meu... mă caut de ani,de iubire,de glorie... sunt pasărea ce zboară deasupra mea... am aripi de zeu în trupul

universul fără margini mi-a limitat orizontul, singur,rătăcit,plin de versuri crude,cerșesc... exist în oroarea minutelor înțepenite,e vina mea... vărs uitare universului fără margini,fără

îmi umblă fierbinte pe fața rece, coșmarul existenței mele în uitare... adun grăbit o vorbă bună de la timp... îmi umblă pe trupul bătrân și tânăr, sentimentul învierii deși eu n-am