Poezie
sunt balans...
2 min lectură·
Mediu
merg în balans copleșitor
fără amintiri cu greutate vidă
nimic nu mă obsedează cu viteză
doar un timp parfumat de zbor
și-un mic balans de liniște
ca să văd rutina noului...
moment ales în ce putea fi
stă întors la ploi fără umbrelă
curgă-n voie planul balansului
din 2 ies 4 alintați de 5
egală măsura cu 3 voci
atinse de-o notă rudă cu 5
sunt balansat în contrast
timpul își face voia...
1, 2, 3, 4, 5, 1001, 1003,
mia lor din mila mea
suta lor din suita mea
virgulă clară și-un cuvânt.
22.46 08.01.2009
dezamăgiri casnice...
am plâns fără urme pe obraji
storceam cu patimă pereții
până AZI...
lustra enervată fără margini
mi-a trântit becurile în ochi,
și-a plecat pe fereastră.
a zburat de nebună în cireș.
era frig și ploua cu sete amarnică,
am urlat după să vină că răcește...
nimic, s-a strâmbat obscen la mine.
am lăsat-o până seara...târziu
apoi am luat-o cu forță de picioare.
mi-a dat o palmă electrică,
însoțită de-un șut forjat în coaste,
de-am văzut Everestul cu soare.
lustra nu mă mai iubește,
becurile mă lovesc cu poftă,
pereții s-au dat la o parte...
nu i-am găsit nicăieri în lume.
au plecat fără un bilet de adio.
mai am o lustră supărată...
îmi vreau pereții înapoi
să plâng pe ei cu dăruire.
lustra? o împac cu becuri îngerești.
001865
0