Poezie

dezamăgiri casnice...

sunt tot ceea ce sunt!

1 min lectură·10 ianuarie 2009

Mediu

am plâns fără urme pe obraji

storceam cu patimă pereții

până AZI...

lustra enervată fără margini

mi-a trântit becurile în ochi,

și-a plecat pe fereastră.

a zburat de nebună în cireș.

era frig și ploua cu sete amarnică,

am urlat după să vină că răcește...

nimic, s-a strâmbat obscen la mine.

am lăsat-o până seara...târziu

apoi am luat-o cu forță de picioare.

mi-a dat o palmă electrică,

însoțită de-un șut forjat în coaste,

de-am văzut Everestul cu soare.

lustra nu mă mai iubește,

becurile mă lovesc cu poftă,

pereții s-au dat la o parte...

nu i-am găsit nicăieri în lume.

au plecat fără un bilet de adio.

mai am o lustră supărată...

îmi vreau pereții înapoi

să plâng pe ei cu dăruire.

lustra? o împac cu becuri îngerești.

001.833

sorin saguna. “ dezamăgiri casnice....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-saguna/poezie/1817654/dezamagiri-casnice

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.