Poezie
steaua caută!
Poema iubirii rătăcite
2 min lectură·
Mediu
am lăsat steaua să caute...
împreună, AZI e lumina echilibrului
steaua caută pacea entității mele...
nu plâng! nu am de ce!
m-am trezit pururea tânăr,
nimeni nu plângea că sunt verde...
sunt lângă voi...sunt lângă tine!
strânge-n brațe amintirile cu mine
mergi pe unde am mers eu,
mergi pe unde am mers noi.
mergi să vezi ce sunt...
suntem doi cu timpuri diferite
sincronul nu ne-a vrut aici,
iubește-mă în timpul altei vieți...
alege să fim doi și-n viața de mâine...
iubind așa vom fi grație și armonie.
acum, sunt doar mai sus cu o respirație
respiră adânc și-n tine inima mi-o vei simți
vom avea același puls, aceași tensiune...
sunt mereu tensiunii atmosferei tale
tu ești vidul divin în care mă nasc proaspăt...
într-o dimineață patul tău va fi simți...
va simți greutatea mea... a noastră...
e patul vieții noi-miros de pace amoroasă
lasă-ți timpul să curgă în lacrimi de iubire
voi veni, veni, voi fi, voi fi, vei simți, vei vedea...
iz de albastru nu-ți toci menirea cu regrete,
arată-te pur cum ai fost la alegerile de atunci...
energia ta, spiritul tău, au ales aceste lacrimi...
sunt lacrimile ce vor uda urma pașilor mei...
sunt bătăile din ochii ce au iubit un înger...
sunt timpii perfecți a dulcelui acord divin!
suntem acorduri divine din marele DIVIN!
te iubesc albastru alb al iubirii nostre
cerul ne unește în timpului vieții mâine...
002294
0