sorin saguna

stropi din fiecare vis ucis de mine, s-au născut din foc și ciudă multă. e început de mine peste mine... sunt nou cu aripi vesele în lacrimi privesc mai blând inerta pământire... miros

Cadența lacrimilor.... se pregătesc ochii de lacrimi barbare și gheața blochează privirea umedă, o deraiere ușoară și lină desprinde ..... amintiri udate de negura trecutului tac

vagoane interminabile pline de lacrimi merg foarte încet pe ruta nelămuririi... întrebările curg sacadate țipând melancolic de tare... călători fără bilete în călătoria spre cer așteaptă

desprins din aria inefabilului tu stai întins spre înțelegere gradat te deteriorezi cu a ta ruptură devenind material de umplutură fir întins ești plin de groază… înfiori libertatea cu ale tale

cu temeritatea vibrând murdar mă adresez Dreptății infinite vin din locuri pline de durere … și privesc la Tine Fericire fără chip al meu cuget este în suferință

mă văd vapori în fața cerului oglindă... trupul-mi stă topit în galaxia efemerilor... lacrimile existenței mele se adună în lumină... mă văd abur în fața mării ce mă alintă... durerile sunt

ați lovit mine până ați rămas fără ani... mi-ați julit pielea până la ultima celulă... soarta mi-ați unso cu insulte de nimic... ați lovit în mine ca niște străini din

stropit cu visarea înaltelor amoruri, pier cu revenire în fața tuturor inimilor. un dulce și nefiresc gând îl trimit vouă... au trecut veseli în trista mea poveste, suflete calde pline de

m-am trezit în ziua când n-am știu să mai plâng! o fi... n-o fi de vină astrul nopții proaspăt stors...?! eu sunt un om,nu o dilemă... am plâns cu zilele în drumul abandonului

m-au trezit amintirile din somnul dulce al nopții, frustrându-mi fără voie tinerețea scurtă... orele trec greu în ceasurile fixe pline de ireal uman... uși deschise prea mult în casa

serile înecate de amarul suspin văratic, privesc după liniștea pașilor tăi amorezați... ploile trec greu,umbra ta este plecată demult... atârn dificil,prins cu privirea de muchia unei

pașii mărunți purtați sub noapte au lovit senin în distanțele fericrii asa o fi....mai tună o istorie a durerii și cum se alegi abisul colorat plin de vise? niciun răspuns..numai teamă se

ia-ți înapoi hainele furiei, dă-le foc cu iubire și apă... un foc mare te va înălța. ți-am scris atâtea rânduri în cuvinte fripte de ochii mei, vroiam să te vezi pururea sus... ai avut

pământul e o virtute a păcatului impărat… orele nu mai au secunde...e vina nimănui... serile nu mai o luna...nimeni nu le veghează... ce vagaboantde... clipele sunt asasinele permanente ale

O inimă(exclusiv ție) o inimă păzită de tine cațâră fericirea-n bine curg vise mari și drepte din ele cerul pare-n trepte nostalgia clipelor cu brumă au dispărut tacit fără urmă se

ce mai faci grație coloră? am adormit cu gândul c-ai să-mi spui noutăți... dimineață, spuma cafelei ți-a pictat chipul în ceașcă... erai la fel de frumoasă. am făcut 60 de cafele mici ca

Ziua de noapte stând pe piatra zorilor zilele de noapte curgeau și întreg văzduh se inundă șiroaie de lumini,stele în revărsare fluvii bolnave cântau agonic și vântul zilei de noapte falsa

când privesc când privesc dincolo de mine e atâta liniște și multă lumină mă cuprinde infinitul în ale lui rădăcini ce veșnic mă vor unii când privesc aproape

în târgul mut și plin marfă toneta domnului bețiv de soare, vinde cu gura mare: TOAMNA! prețul este unul mic, mai mic decât vinul. 3 legături de toamnă, un deca și ceva, 5 legături, 2 deca și

trupul meu lipit de cer rugăciuni în loc de hrană socotește în prag de moarte. cineva mi-a furat uitarea, a șters-o departe. mă rugam senin să zbor, mă rugam să-mi iasă aripi! cineva mi-a

ce fac Doamne în acest loc? Spune-mi unde să mă duc ? nu văd clar... Tată pe ce strada mă urc în dulcea lumină a existenței ? zilele vor să mă trimită în exil... cu ce haine umblu pe