Poezie
când privesc
1 min lectură·
Mediu
când privesc
când privesc dincolo de mine
e atâta liniște și multă lumină
mă cuprinde infinitul în ale lui
rădăcini ce veșnic mă vor unii
când privesc aproape de mine
mistuitoare clipe atentează la suflet
tu ce mi-ai dat adevăr efemer acum
mă prigonești,vrei să mă arunci în durere
când privesc în mine colosale distanțe
dintre mine și acele suflete ce mă lovesc
se nasc……………………………..
a pace voi renaste după ce tu origine
îmi vei lăsa aripile libere zborul la fel
când privesc spre voi mă înfior cumplit
liniște de apunere mă cuprinde
voi pleca departe de a mea origine
ce mă prigonește pentru libertatea mea
departe de tot…..puțin…mai puțin
șșșttt!! am dispărut….mă mai vezi?
00804
0