Mediu
ați lovit mine până ați rămas fără ani...
mi-ați julit pielea până la ultima celulă...
soarta mi-ați unso cu insulte de nimic...
ați lovit în mine ca niște străini din altă
lume....
lacrimile îmi brâzdează obrajii roșii...
ochii se scurt prin inima împușcată cu vină...
zilele îmi sunt băgate în sacul unde pacea
nu are miros...nimeni nu știe cum arată...
exist...
străzile îmi par închisori cu renume grele...
amiezile seamănă cu confortul ultimei clipe...
soarele străpunge întunecat durerea mea!
orele își dau seama că nu mai au rost în ceas...
erau bune totuși...
ați lovit în mine cu ani grei de suferință...
prigoana voastră m-a alungat spre nebunie...
cerul a văzut nenoricirea,m-a ridicat la el...
stau în lanuri de pace...păstorind senin
uitarea..
001.919
0