Râsu\' / Plânsu\'...

tu ne spui ca rasu\' ingrasa
si suntem cam panicati
dar cand ma uit sub camasa
vad doar muschi... cam relaxati

El, umorul, te ingrasa,
Dar conform acestei legi
Relaxat esti sub camasa
Daca nu-l prea intelegi.

motto:
\"Dece avem prea putine epigramiste pe site?\"
(intrebare perversa pusa de faptasul Sorin Olariu)

de-ale epigramei stepe
zanele-s descurajate
c-au incercat sa intepe
si-au cam iesit intepate

umorol, unu-mi explica,
poate slabi ca o cura
mai ales cand ti-l aplica
altii mult mai buni de gura

De-ngrașă râsul, cum se spune,
Atunci, mă tem c-ar trebui
Mai multe epigrame bune,
Nu doar de două calorii!

Ale mele, vad ca stii
Ca-s de doua calorii...
De-aia, uite ce-o sa fac:
Decat Tic, mai bine...Tac!

Epigramele-mi, cum stii,
Sunt de doua calorii...
De-aia, uite ce-o sa fac:
Decat Tic, mai bine...Tac!

epigrame dietetice

ca epigramist dotat
cu constiinta si onoare
sti\'nd ca-s si bolnavi pe site
nu pun nici piper nici sare

În sunet de harfă și clavir
Pe site-ul cel cu epigrame,
Pășea suav, clipind din gene
O virtuală... bayaderă

re: comment

Cu epigrama și catrenul
Femeile-s mai rezervate
Pentru că le ridează tenul
Și-aduce un plus în greutate

~ Sorine, numai bine ! ~

\"Epigramele-mi, cum stii,
Sunt de doua calorii...
De-aia, uite ce-o sa fac:
Decat Tic, mai bine...Tac!\"
(Sorin Olariu)

Umoristule…posac,
Eu atâta vreau să-ți zic,
Nu te cred când spui că Tac,
Epigrama-i deja Tic.

răspunsul nu-i greu de găsit
de-atât umor pur “bărbătesc”
domnițele se plictisesc
de prea ponderali și hohotit

\"ca epigramist dotat
cu constiinta si onoare
sti\'nd ca-s si bolnavi pe site
nu pun nici piper nici sare\"
(Dumitru Cioaca-Genuneanu)

Chiar de sunt Sare și Piper,
Te poți lipsi de amândoi
Când ții regim, dar unii cer
În loc, Muștar și Usturoi!

Eu nu mă tem de epigramă
Chiar de mă-ngraș cumva, așa să știi
Slăbesc rapid, apoi, de bună seamă
Citind pe site trei patru poezii

Sorine, câte Muze-ai provocat
Și ne-au convins că nu-s deloc prudente:
Umblând la epigramă s-au trădat
Că sunt (ori au să fie) corpolente!

Chiar mă întrebam pe unde
Ion Diviza se ascunde
Însa el, de la ospăț,
Se întoarse, șugubăț!

La ospăț din beci în beci,
Mă îngraș cu șprițuri reci,
Doar aici, la epigrame,
Mai arunc din kilograme.

am văzut atâta lume,
am venit - ce tevatură!
nu-i păcat ce-n gură bagi,
ci-i păcat ce scoți din gură!

Rog, subiectul nu-l închide
Unde să fie Jupp, îl strig de-un veac
Căci epigramei cu lipide
Se știe, bitterul îi este leac

Deci dacă înteleg eu bine
Epigramistele din site
Dacă la \"propiu\" sunt puține
Sunt totuși \"multe\" figurat ?

N-avem nici caviar, nici crabi!...
Pe site-ul de umor, confrate,
Se-adună toți poeții slabi,
De-aici plecând ... cu greutate.

acuzi, sper să nu fac bravură,
că eu nu prea m-aș „încadra” -
te simiți cu musca pe căciulă
sau ... am urcat pe scara ta?

N-avem nici caviar, nici crabi!...
Pe site-ul de umor, confrate,
Se-adună toți poeții slabi,
De-aici plecând ... cu greutate.
(Ion Diviza)

Daca l-ai scoate din context,
Ai zice ca nu-i slab defel,
In epigrama, nu contest,
E, cum se crede,...subtirel.

cu David mintea nu mi-o pun
că n-am deloc un cap prea tare
și, dacă altul e... mai bun,
este cumva vreo supărare?

zici că icrele se-mpart
numai la acei cu har
dar atunci de ce găsești
icre-n piață la cântar?

am înțeles, erau doar ouă,
de pește, este adevărat
și vă rămân de la crabi cleștii
de-aceea scrieți „supărat”...

ce dor mi s-a făcut de voi
(n-aveți cumva o epigramă?)
sau v-au căzut puțin prea greu
atâtea vorbe „de pomană”...

Când n-ai nici pondere, nici har
Visezi mereu la caviar.
Zadarnic site-ul îl cutreieri -
Nu icre-ți trebuie, ci... creieri!

Vasile s-a incordat
Si-a trecut la epigrame,
Cu un aer condamnat,
De consumator de bame.

nu-mi este cugetul ca limba
că nici măcar nu aș răspunde
în epigrame rima-ți este câș
dar faci așa mărunt din buze

Plus o întrebare: de ce așa de „pesonal”? Parcă era „umor...

Lui I.D. care îmi recomandă „creieri”

Ioane dacă tu ai „doi”
te rog măcar pentru o icră
că vine altul și ți-o ia
și, dacă nu, atunci se strică

Privind la strofa ta poznasa,
Te contrazic prieteneste:
Prefer un ras care ingrasa
Unui necaz care slabeste.

dreptate ai, iertare-ți cer,
nu e prea mult fosfor în bame,
dar de la astfel de „hrăniri”
credeam că „ați băgat reclame”

Dar nu te supăra, confrate,
Căci nu e \"personal\" deloc:
Tu ai în versuri greutate...
Da-n epigramă n-ai... noroc.

Ioane, nu pot să mă laud
că am așa de mult noroc -
dac-aș avea, atunci „aș scrie”
decât cu tine să mă joc...

Până când o s-apară Jupp
Propun să încheiem repriza
Îmi iau penelul și mă duc
Că prea e \"norocos\" Diviza

când nu poți singur,asta e,
aștepți un ajutor din cer -
nu-i rușinos ca să „te duci”,
oricum îmi pari un pic stingher

Eu plec Vasile că mi-e foame
Nu mă fă laș, atât îți cer
Da-ntradevăr mă simt stingher
Când simt miros viciat de … bame

~ Vasile, Numai bine! ~

Horică, și eu îți urez: Bine!
și nu mă supăr - e un „joc”
și, recunosc, adesea uit
că „a fi om” e un noroc...

Ioane, e-o măsură-n toate,
iar astăzi am uitat măsura
și îmi atârn de gât „diviza”:
m-a luat pe dinainte... gura.

Cu sincer respect și cu speranța noilor „frecușuri”. Și, recunosc, de citit am mai citit eu câte ceva, însă, până acum câteva zile chiar nu am „scris” epigrame. Chiar am luat-o ca pe o provocare la „joc”.

Cu prețuire,

mai am cu Elia o vorbă
nu vreau s-adoarmă supărată -
când am zis despre „capul tare”
am zis de David și de-o piatră...

Sorine, la sfârșit, doar ție
aș vrea smerit să-ți cer iertare
că „râsul/plânsul” nu-i destul
și eu chiar am un cap cam...mare.

Gandind mereu la lucruri triste
M-a luat pe d\'inainte gura
Ne-sti\'nd ca la epigramiste
Le place tare...-ntepatura!

E-o provocare-acidulata
Ce pus-am astazi in seringa
Ne-sti\'nd ca o s-o facem lata
Si ne-stiind c-o s v-atinga!

privesc și-n marea mea mirare
se-ngrașă epigramele-n rețete
e sigur că acasă nimeni n-are
epigramiste să-i răsfețe...

\"Gandind mereu la lucruri triste
M-a luat pe d\'inainte gura
Ne-sti\'nd ca la epigramiste
Le place tare...-ntepatura!\"
(Sorin Olariu)

Înțepătura-i cu venin
Ucise într-o disperare.
Abia acum află Sorin
Că antidot cuvântu-i n-are.

\"E-o provocare-acidulata
Ce pus-am astazi in seringa
Ne-sti\'nd ca o s-o facem lata
Si ne-stiind c-o s v-atinga!\"

El se întreabă și acum,
Umplând seringa cu cerneală,
De ce tot singur e pe drum
Cu epigrama lui mortală.

Sorine, am \"pulpat\" mesajul
și-am înghițit sensuri în sec -
e \"râsul/plânsul\" un păcat
și astăzi \"am călcat pe bec\".