Poezie
cale-ntoarsa
1 min lectură·
Mediu
Cale-ntoarsă
Sorin-Lucian IONESCU
Am avut odată
O iubită dusă cu capu’
Era dusă, tare departe.
A pornit într-o dimineață
Pe pustii,
I-a spus maică-sii:
Mamă, eu mă duc cu capu’
Unde-o ști el,
Să mă lași să mă duc
După el, unde-o vrea.
Și dusă-a fost.
Dar pînă la pustii
A avut de străbătut
Cale lungă
Prin locuri umblate, nu neumblate,
Nimic deosebit,
Locuri comune, știute,
Pe unde mai plecaseră și altele
Pe pustii.
Era singurul drum într-acolo
Toate-o luau în direcția aia
Parcă știau pe unde-o ia oricare
Pe pustii
Ceva instinctiv, feminin.
Dar altminteri
Dacă se tot duc și se duc,
Unele au șansa să se-ntoarcă
Pe partea cealaltă, ocolesc
Globul pămîntesc și revin,
Fac cale-ntoarsă fără să se-ntoarcă
E drumul lor continuu, au fost
Pe pustii
Vezi bine, și-acum revin
Nu musai la noi, dar revin
Iar cei ce nu le știau dinainte
Vor spune într-o bună zi:
„Am avut odată
O iubită dusă cu capu’
Se va duce, tare departe
Va porni într-o dimineață
Pe pustii.”
20 martie 2007
Constanța
024746
0
PB