întuneric. nu înțelegeam
ce
fapte de lemn vor
naşte păsările migratoare.
eram în vii,
ascunşi necuprinsului;
ghemuiți. o cădere
adâncită venea dinspre salcâmi;
chiar în
instantaneu lucrurile au devenit atât de clare
precum spaima, e bine!
de aici începe greul - ființa nopții chemând,
eu voi bea, desigur
ca o salcie, aplecat in pământ; în
cade fulgul de zăpadă,
vin copiii să-l culeagă,
să îl pună în livadă,
să crească, să se dospească,
până mâine să-nflorească
de gheață dumnezeiască -
poate-aduce de Crăciun
- în grădină, sub
cenuşie alergare, se zbate către sine,
eu sunt bine
mamă, de sprâncene mă-ntorc către tine
chiar dacă tu nu vezi...
cuvântul se naşte din blana udă de câine,
nimeni de alungire nu
... şopteau ceva îngrozitor...
râu sângeriu - istovitor,
sub soc; pe-un mal răzbunător -
(gonit în lemn, uitat de zbor...)
cetate ascuțită, - de cocor -
plutirea?
trăgeam prin seară,
oh, dar când am ucis,
cu zgomot - firește
pe sub tufișuri, pasărea fricii.
nici nu visam, nici nu visam -
cumva o fiară sinistră, pe care bărbătește
am înfruntat-o. eu din
despre lumină.
toți spuneau că este albastră.
chiar și fecioara.
era galbenă. țâșnită din apeductele
familiei. ca și robinetele.
totul era nobil.
în afară de bulevardul
ușor.
7,62 - cartuș rece de aer
dinspre dealul îngălbenit -
în ierburi;
lucrurile
ți se agață de piele; -
scapi cuvântul din mână…
ultima pasăre care zboară
la capătul privirii
lasă
mai e o substanță - dar eu
de unde să străbat lumina străzii?
înnorat locul nemuritor - cenuşiu.
între oameni un zâmbet nevăzut.
cine, în diminețile pântecului,
va
ce dacă orașul este bombardat? vom bea,
câinele stând de pază - în insula lui. târziu,
când lumina va înroși
cerul rece. în rest, nimic. toamnă, vestimentație decentă.
doamna şi câinele.
îi văd trecând înspre seară. umbra ei peste
umbra lui, ca şi cum, din joacă,
îl omoară.
nu. poate dintr-un felinar o rază de frig
coboară -
*
otrava; în care nimic nu
este
până la capăt, decât firul ierbii,
şerpuitor ghimpe.
*
când femeia
adoarme
cu buzele lipite
de visele
copilului
eu ma fac copac
şi le țin
nervul poetic, undeva sub ochiul pictat
al sfinților, cu acul ruginit l-am înțepat...
au țipat. poetul era treaz, nu era beat - el sta
nemișcat
așteptând
o stare sexuală.
privind lucrurile, portocaliu, galben-albastru
jumătatea mea privind ca dintr-o școală
câmpul rece, văzând
toate lucrurile mult mai târziu,
nemaiștiind care
începe ori care se
piticul poate purta o povară
- prima pentru prima oară. se spune că
a pierit demult. piticul nu poate fi nebun
căci ne înconjoară. el nu preferă nimic,
prea multă putere
nu. istoria e simplă!
mers pe sârmă - cântând;
muzicianul ar fi trebuit să fie-un sfânt
și alte zile, multicolor sticloase
oase
săpate de tineri arheologi, rădăcini
noapte. patimă uneori, în acest loc
este puternică. o beau din vechiul pahar
- mi-amintesc de război, sunt ultim stegar
al nucului, al bătrânului soc;
cine e nebun, cine-ar
electrocutare a bețivului, în noiembrie
când luna nu e
decât -
altceva, profund altceva: colțos
interlocutor al fricii.
vino să vedem, noi am îmbătrânit -
dizolvare a căilor
există ceva mai adânc - plecat din inima
strigătului.
vorbire liberă: iarba fiarelor. tu, fiind mort
ce să-nțelegi? verde, când te adoarme, faci
lucrurile mai bune; clar-obscure
SG