Poezie
nu po-e-ti-za
2 min lectură·
Mediu
aprinde țigara sorine
un morman de cărți
tot un morman rămîne
nu poetiza
nu poetiza
nu po-e-ti-za
camera 109 P13
vezi că podeaua e
o rețea de dungi înnegrite
prin care se strecoară
gresia vezi că adi e bețiv
în somn înjură de mamă îi curg
balele și dimineața spune mereu
că își schimbă fața de pernă
celălalt adi stă nemîncat cu
zilele are o fostă după care
plînge ca o zmiorcăită tot dimineața
zice că nu o găsește prin pat
***
stinge țigara cînd termini
taie-ți unghiile tot în scrumieră
nu estetiza
nu poetiza
Luana zice că nu îi mai place cum scrii
că nu de dobitocu ăsta s-a îndrăgostit
nu te interesează fac instrucție cu tine
poți să iei toate dulcegăriile toate
zmiorcăielile toate scrisorile toate
poemele și să ți le bagi în fund
***
orizontul tău stă redus la o dungă
pe o cutie de cola scrie despre asta
ca să mă impresionezi
vrei cu toată ființa
titlul onorific de erou
la domiciliu ține minte că ai
interdicție la figuri de steel
niște entități cu obsesii și
nivele de acces diferite
(am văzut pe net)
***
nu poetiza
nu poetiza
nu po-e-ti-za
de trei ori nu poetiza
să mă înjure pe mine dacă mă repet
...
035537
0
o realitate nemodelabila, neprelucrabila, care refuza convertirea in produsul superior numit...poezie, pe de o parte, si vocatia poetului de a lua in stapanire aceasta realitate , de a o transforma, de a-i extrage esentele...
nu cred ca puteai vorbi altfel decat asa, simplu, despre aceasta \'neputinta\'. un experiment riscant, dar eu as spune ca a meritat...