Sonia Kalman

Haide, iubește ! Mi-am spus aseară, Când am realizat că urăsc A nu știu câta oară. Cum aș putea-o face, Aducându-ți ție pace? Haide, iubește ! Dar sunt departe de tine,

Mama m-a rugat odată Să nu iubesc așa ca ea. Mi-a zis să nu ascult de soartă, Să zâmbesc când viața-i grea. Mamă m-a-nvățat,de mult, Să-ncerc să fiu cuminte, Pentru că de

Când tu îi întorci cheița, Ea iese naivă din cutiuța sa Pentru a-și începe, discretă, rolul. Cu mișcări repetate se rotește pe loc, În timp ce pe fond se aude O veche melodie de

Te iubesc. Te iubesc nebunește și irevocabil. O spun din copilărie sau din dependență, Dar inima mea nu va mai putea iubi vreodată La intensitatea la care a făcut-o alături de tine.

Ai să cazi în gol, Îmi strigai, În timp ce stăteam pe marginea întunecată A iubirii dintre noi. Nu e nimic, îți șopteam, Inima ta îmi e pe post de parașută. Stăteam, mă legănam,

Cred că moartea este o mare Amatoare de loterii. Zi de zi alege mii de numere Din întreaga sumă a omenirii, Iar cei cărora le corespunde cifra Sunt cei mai norocoși; Cei mai

Pe mal e o bancă. Nimeni nu știe cine a ancorat-o acolo, Iar de la o vreme pe ea șade un bătrân. Mereu îl văd când vin să înot. Pare că stă de-o veșnicie acolo, Și că nu doarme

Tu ai plecat, tăicuță dragă, Din viața asta fără rost. Te-ai dus în ceruri printre îngeri, Căci înger și cu mine-ai fost. M-ai părăsit acum, tăicuță, Și știu că nu vei reveni;

Nu știu de voi, dar eu, Când îmi pierd un prieten Îmi pare că am rătăcit Toți anii petrecuți cu el, Și nu îi mai găsesc . Așa îmbătrânesc eu Încă din tinerețe: Pierd anii.

În zborul său neliniștit, Un pescăruș mi se așează pe braț Și încearcă să mă descompună, Smulgându-mi inima cu pliscul. A lăsat o pană să cadă Pe valurile mării triste, Iar acum

Odată, mult mai în trecut, Ți-am promis că-mi voi Împlini visele, fie ele De orice fel, și că o voi face Prin orice mijloace. Dar astăzi, visele îmi par Total de neatins; Sunt

Ne rostogolim din pat În virtute, apoi din virtute Ne rostogolim mai departe în amor dus la extrem. Aici ne oprim puțin, Tu mă tragi de păr, Mă răsucești astfel încât Să

Am fost condamnată La o eternitate de carceră Pentru că am omorât un suflet. Nici eu nu știu cum de-am ajuns Până în punctul acela extrem. Îmi amintesc doar că l-am cunoscut, Apoi

Crede-mă, ți-o spun din pură prietenie. Dacă ai de gând să începi să mă iubești, Mai bine fugi. Nu are rost să îți pierzi timpul într-o idilă Ce nu-și va avea niciodată rostul,

Lovește-mă cât poți tu de tare, Și fă-mă toată numai cioburi. Apoi adună-le, sfărâmă-le cât poți, Și înghite-le. De acolo eu îmi voi croi drumul Dintre esofag către artere, Apoi

Plămânii mi-au obosit să mai respire, Iar de ieri parcă au început Să se transforme în piatră. Durerea nu-și mai are loc în mine, Căci sunt deja plină până la saturație De păcate și de

Azi ne iubim. Mâine cine știe? Dar din câte zile au fost, Și-au să mai fie, Câte au trecut pe lângă noi Fără a se întoarce înapoi? Azi ne iubim, Mâine poate n-o vom face.

Aseară, pe când dormeam amândoi, Am auzit niște zgomote ciudate în cameră. Am deschis, așadar, încet ochii, M-am răsucit în pat, Și am observat că deasupra ta stătea O femeie cu un

Lumea asta, de la un timp, Mi se pare tare neîncăpătoare. Oamenii nu mai au loc, Și se face economie până și la aer. Sentimentele devin, pe zi ce trece, Un lux ce e și blestem, Și

A preferat să plece, Crezând probabil că îmi va face bine Absența lui. Nu știa că fericirea mea Avea mirosul lui proaspăt De levănțică. De atunci lumea nu mai are sens, Iar

Dragule, i-am spus după ce ne-am sărutat, Uite cum vom face: Rupem sărutul pe jumătate. Una o să rămână la mine, Cea de-a doua la tine. Îți dau tot dreptul să-ți dăruiești

Te voi uita chiar atunci când Te vei aștepta cel mai puțin. Tocmai atunci când vei vrea Să te joci de-a amorul, Și mă voi distra când îți voi vedea Grimasa din clipa în care Vei

Când dragostea cere răzbunare, ferește-te ! Nu știi prin cine și pentru cine Se va răzbuna odată și-odată, Și atunci când o va face Nu vei mai avea scăpare. Te va face să iubești cu

A fost o vreme în care Știam amândoi să iubim. Eram legați de un simțământ ciudat Ce era, atunci, foarte confortabil. Nu ne era greu să trăim Fiecare pentru celălalt, Iar pământul