Smarandache Maria

Sunt unele sclipiri de geniu
Ce cu greu mai pot strabate
\"Atata strainatate\"
De-or ajuns in 2007!

Pacat ca joaca ai stricat
Schimband asa de brusc macazul
Era mai demn de continuat
Si-n versuri sa-ti ineci necazul!

Suna a blestem dar
...blestema-ma iar!

..spatiul acesta virtual aduna raze si izvoare de apa vie\", dar le si ascunde, pentru ca sunt virtuale, pentru ca pot sa dispara cu sau fara voia lor, pentru ca se pot ascunde si de ce oare?....pentru ca sunt doar virtuale!?

Din textul tau se scurge viața chiar dacă ai folosit pentru al crea imagini funebre!E scris cu mult patos.

Tot eu sunt. Am vrut sa-ti atrag atenția asupra modului de redactare. Dupa virgulă ca și după punct trebuie un spațiu. Se citește și mai ușor!

Elena
Oricare din paginile publicate aici poartă, mai mult sau mai puțin, parfumul unor experiențe personale.
Realitatea oricăreia dintre ele poate fi a mea, poate fi a ta sau poate avea dimensiuni virtuale. Oricum ar fi, după ce a luat forma unei lecturi orice realitate își trăiește propria existență!
Ce-ai spune dacă ai ști că în realitate eu nici nu am copii! Că tot ce am scris sunt doar vise! Unde ar trebui atunci sa încadrez textul?

Sunt și nu sunt singura, o persoană care vrea să facă mai mult dect îi permite timpul. Iată de ce am ajuns să intru mai târziu în legătură cu tine, dragă Ela.
Mai întâi am citit comentariul tău pe unul din textele mele. Și pentru că nu mi-a venit să cred că sunt texte care mai sunt citite si dupa ce trec de „primele 50” am fost și mai plăcut impresionată. Am decis să văd și eu ce și cum scrii tu și am deschis textul de mai sus.
Când am început să trimit texte pe acest site eram așa de entuziasmată de tot ce se întâmpla aici pentru că eram convinsă de tot ce spui tu mai sus și îmi aminteam perfect poezia lui Eminescu;

Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.

E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.


Dar când inima-ți frămâtă
Doruri vii și patimi multe,
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte

Ca și flori în poarta vieții
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veșmintele vorbirii
....................................
și eram sigură că toți participanții de pe site cunosc aceste versuri la fel de bine ca și mine.

Iar dacă nu toți reușim să găsim „cuvântul ce exprimă adevărul” este pentru că nu putem fi toți niște eminești (..nenți), nu pentru că nu avem ceva de spus, în cele mai multe dintre cazuri.

Urmând sfatul tău, Elena, am lansat astăzi un text, Umbre, în secțiunea personale. Sunt la început și accept orice aprecieri. Dacă tonul meu ți s-a părut polemic îmi pare rău, nu asta a fost în intenția mea! Eu vreau doar să nu mai strig la lună și am găsit această posibilitate prin intermediul agoniei.

Poezie pentru mine este atunci cand dupa ce o citesc simt nevoia sa o recitesc din nou si din nou si primele senzatii placute revin de fiecare data cu aceeasi intensitate.
Ma bucur ca am descoperit lucrul acesta si citind .

Multumesc Dușan Baiski. Aș vrea mult să pot \"da profunzime\" personajelor mele. Deocamdată sunt îcă în situația surprinsa pe gustul meu de Mihaele Velea;
\"Iată-te ajuns din nou la momentul când nu mai știi ce e bine și încotro s-o apuci.
Trupul și mintea îți sunt obosite și mai auzi doar sforăitul ideilor salvatoare.
Te zbați ca într-o cușcă, ești prizonier în propria-ți ființă și nu găsești cale de scăpare.
.................
Oricum, important e să știi să scrii și să descoperi că asta îți face bine.\"
Imi doresc așa cum ne dorim cu toții să fiu pe placul celor ce au răbdare să trăiască și alături de mine deci mă voi strădui!

*Ce crezi despre acest text:
Cred ca mai bine-l pastram acasa decat ii dadeam drumul in lume! Ca pe un copil cu oarece handicap, pe care-l iubesti, pentru ca este al tau dar pe care daca-l scoti in lume si constati ca lumea se fereste de el incepi sa-l compatimesti!

Sensibil atât ca subiect cât și ca mod de relatare. Mi-a plăcut foarte mult și nu găsesc de loc nefiresc acest sfârșit al povestirii tale. Cele mai nefirești finaluri ți le oferă viața nu ficțiunea! Niciodată mintea noastră nu va putea depăși posibilul!
smaria