Nu știam că fierul încins poate ascuți simțirea pietrelor.
Nu știam că atingerea picăturilor de soare poate îndurera privirea ochiului de apă neîncepută.
Nu fi trist, înger de ceară,
Vei lumina –
arunca-ti, copile, degetele-n parul meu,
surprinde-mi pasii strecurandu-se peste genunchii goi,
saruta-mi nervii hamesiti de atata asteptare,
fii tu insuti surprins de fragila oaste a noptii din
azi noapte mi-am inseuat caii suri
si am pornit de-a lungul oaselor rasfrante
spre tacerea nestiutelor hotare.
ar mai fi ramas poate in urma mea cinci strambe semne de carte soptindu-mi paginile
copile cu aripi de inger,
nu-ti stinge glasul primenind zabala lumii!
copile cu aripi de inger al meu,
deschide-ti mainile spre mine cu rabdare,
arunca-mi tampla-nspaimantata de-acest prea alb ce
niciodata noi nu vom mai fi aceiasi
niciodata noi nu ne vom mai privi aripile deschise in cadere libera
niciodata noi nu vom va razbate rasufland alene dintre penele moi ale timpului
niciodata noi
pentru toate acestea starea noastra inca incerta ma face sa izbucnesc in ras si sa ma ascunde de mine
ma plimb incolo si incoace, privesc ingrijorata ora ce a trecut si astept inca starea de ieri
Se aprinde calea clopotelor batand drumuri nenascute se stinge noaptea sorilor plapanzi si tarzii inadormirea corabiilor lipsite de liniste in gemete de ape reci si singurele lumini neaprinse raman
Nu mai doresc decat sa simti
cum ma lovesc aceste ganduri nerostite
mania tamplelor fierbinti
din ploapele-mi prea obosite
dar tu nu crezi decat ca asta e un joc nebun
si daca tot nu vrei
Mai exista o lumina alba plutinda,
ascunzându-si fluierul piciorului în cizme de militar,
bocanind batrân în geamurile sparte
si urlând desteptarea în miezul noptii.
Ne frecam la ochi – eu si
Pe malul mării albe nu mai sunt decât doi cai funebri
înghețați cu copitele în sus,
rumegând nisipul mănos și verde,
cu dinții galbeni jumulindu-și ochii.
Valurile se retrag dinspre nisipul
Stau într-un colț al camerei,
Ascultând un ritm obsedant ce țâșnește dintr-un vechi aparat.
Mă satur încet,
savurez,
apa înstelată ce-mi curge prin vine,
măsor cu degetele piciorelor adâncimea
regasesc oriunde urmele pasilor pierduri si regasiti pe pamant,
umblu desculta sa simt maracini infingandu-si acele amare intre venele-mi stinse de mult,
ascult umbrele soptind alene fiecare ceas
SP