Simona-Ioana Cucuian

TEXTUL PROBEAZA arderile unor etape de mult apuse in poezia universala; dar simptomatizand o poema personala, textul e tolerabil, doar ca moare sufocat de propria-i sinucidere narcisista...

- e o nebunie fascinanta aceasta volubilitate si incurcatura de oblicvitati (indirection - spune un semiotician)...
- asta e foarte faina!
se nășteau aproape
oameni desculți
imuni
- titlul sufera insa de un impresionism intertextual care risca un mic cliseu si textul de un fel de dilatare de „hk”, important e sa incerci sa marsezi pe intertextualitate asha cum faci frecvent intre paranteze ca in (auto)ironica monopoezie a nimicului :)Riscul este sa pari pretios, ca autor. Simt ca ai mai mult de spus si chiar ai talent...transforma filosofia in realul liric. Citeste cartea lui Tolle - Puterea prezentului (Ed. Curtea Veche)
Titlul „Ma port la galopi si ma plac in slapi” e ideal, trimite la cel mai savuros poet actual roman - Alexandru Musina.
Tendinta de manipulare a liricului ca absurd, mi-a placut...Tanjesc dupa lucruri absurde in sensul civilizator de imaginatie...Imi place si ca iti asumi constant experimentalismul.
Sper ca nu am fost excesiv subiectiva.
Ma bucur sa te urmaresc:)Imi place originalitatea.

*
** tapetat

Dragii mei,

1. mihai, esti liber sa te alaturi druizilor...si sa fii pagan pana la nesabuintza liberului tau arbitru\'
multumesc de ascultare.
2. audiția incepe, parca, in același timp cu receptarea Lineei; o reformulare priceputa si aproape obiectiva, mai inteligibila decat textul meu...in sine.
multumesc Linea.
3. o interceptare dubla (doi) avem in cazul lui :) Lucica...zborul de deasupra unui cuib de cuci și ermetism tapetati cu nouri, un viceversa...al textului..in acelasi si...ne qua non.
oana engard

ghinea! prezent? recunosc ca da bine incadrarea ta... Fiindca filmezi, nu ai cum sa stai la aceeasi masa.
Pacaleala mai sta si in neintelegerea de a da buzna cu orice chip...
:) un zambet trantit de usa
oana engard
scuze Profetului

Felicitari si pentru această ... cu adevarat poezie! M-a batut gandul la o autopsiere a subiectului liric ... ca sa zic asha... o detasare al naibii de implicata, vie si plina de forta lucidofaga...ca sa zic din nou ...asha, pretios. Poate singurul tau risc, al nostru, al tuturor, viitor poate fi autovictimizarea prin scris. Exagerez?
- Evident. :)

multumesc de calitate!
oana engard

multumesc pentru tresa galbuie de \"new wave-ritza\"...
Noapte buna! :)
simona

M-ai dat gata pe-nserat
Cu sarat si piperat
Glandele mi le-ai secat

N-am sa uit ca-n dezlanat
Tu la ghiers mi-esti imparat
Ca tot sensul mi-e ratat
Si tot verbul (ra)sculat

Numai laude de bine ca sa nu intepi albine

Ai noroc ca ma cunosc
Si stiu ... cat ai face pleosc!
Ca Yermetic n-are rost
Si acu\' e tocmai post

Nu ash vrea sa pice prost...

oana

si totushi...nitzica dezermetizare ne-ar face bine la toti...noi, astia, mai prostutzi si cu pretentii...
nu te supUra pe mine...
Yee!
oana engard

In sfarshit, dedal scrie si mai bine, nu degeaba ishi spune constant I\'m perfect...Felicitari Daniel! Sunt copleSHITA si MarkATA!
oana

Fără să-mi doresc foarte insistent, am uitat să schimb macazul. Și iată cum fiecare se ciocnește de trenul lui. Eu, personal, am omis taxiul, așa că m-am mai ciocnit și de trenul tău:)
Ai nerv si de prozator, ba chiar de scenaraist as putea indrazni. Totul (de)curge foarte clar, dar spectaculosul din tine pare a fi totusi poezia.
Felicitari de la S.F. oana

cea mai mare-audiență
cea mai bună competență
sufocare, receptare ... în demență...:)

oana engard

oare? poate că lipsa acută de idei este chiar esenta modernitatii cu tot tacamul, adică cu toata asamblarea, colajul, partitura jucata, intentionat falsa in spirit ludic...toate nu fac decat sa depaseasca viteza civilizatoare cu care nu mai avem timp decat de unica criza posibila - cea a spiritului. Modernismul, zic eu, este distanta perfecta, reglatoare dintre vechi (antici) si nou (postmodernismul)... Nu mi-o lua in nume de rau sache...subiectul ramane deschis! Incercam o cenaclizare a intrebarii tale cu retorica usor dictatoriala!
un pupic civilizat si de consolare :)
simona

ziua buna se cunoaste de dimineatza! :) si sincron cu stergerea prafului din raft, de această dată din poezie.ro
Agreez cu tine mirosul tipăriturilor proaspete și confirm singurul instinct de propietate, dezvoltat încă de pe băncile școlii când trebuia să depun câteva kilograme de maculatură \"forte\" ca să am 10 la purtare. Maică-mea mi-a aruncat la un moment dat și un volum prafuit de \"Povești nemuritoare\". Am înlocuit cartea cu o caramnidă pe care am \"manufacturizat-o\" în hârtia de proiectant a lu\' taica-miu. Am luat o bătaie scurtă fiindcă hârtia cu pătrățele era tare rară și producătoare de minimum salariale. :)Probabil că făceam instinctiv diferența dintre maculatură și \"nemurire\" :).
Îmi doresc să transform virtualitatea în raft plin, învecinat mie...doar că sunt novice, asa ca iau doar aMINTE!:)
cu drag,
oana engard

Nici rima nu iti shade prea rau! Imi place jocul demonstrativ, ars poetikonic:). Eu asha am perceput. Fara ce(N)zura.
Fain!
oana

biutiful!
Un text care mi-a taiat respiratia! Chiar nu ma mai duc cu tramvaiul vreodata! :))

Cam prea multa lacrimogenie :) desi se prefigureaza si un talent.
In conditiile in care deja poetul Andrei Bodiu ironiza o Alinutza, mai raman in picioare cateva tonuri clare, cu adevarat discursive si contemporane de genul:
- bună dimineața frumoaso... azi nu am timp de mers în gol
- e acea pată de insomnie
P.S.
De acord cu Andrei Ghe. privind iz-ul de baroc - sentimentalizarea fortat lucida, si, deci, greoaie ca text.
Parca il vad pe autor spunand: Astia n-au inteles nimik! :))

Gândul ca foșnet poate spune mult mai multe! Este cea mai vie metaforă, la un prim nivel. Nu-l închide în rime forțate! Povestește-ți-l în minte și apoi cântă-l!

Citește poeții Văcărești (aia fanarioți cu barbă lungă din manuale:), răsfoiește antologii de folclor literar, iar apoi spune-ți că tu ești mai \"mare\" în secole decât ei si decat toti si că trebuie să arăți că poema scrisă în 27. I. face parte din 2005 si din tine, când nu prea se mai folosesc formulări posesive de tipul \"lacrmile-ti\".
Si eu am debutat la varsta de 11 ani in Revista scolii \"Mugurii\" cu lacrimile. Suna cam asha: Voi lacrimi care la necaz/ Faceti din om un mic popas/Aveti de gand sa-n-ascultati?/Și nu-l lăsați, și nu-l lăsați. :)
M-am autocriticat singură pentru repetiții, retorisme - intrebări fără raspuns adika - și pentru debut. Dar mult mai târziu. Deci nu te descuraja!

Ehee ... dragul meu Pan, cale lungă până-n 2004 ... :) Multumesc de utilitare.
oana engard