Poezie
Cântecul măturătoarei de fluturi
1 min lectură·
Mediu
ea mătura fluturii de peste zi,
frumoșii, mătăsoșii, foșnitorii fluturi.
ea îi mătura morți,
îi mătura roșii, albi, violeți, albaștri,
galbeni, turcoaz și portocalii -
acopereau aleile transparente de sticlă,
care vibrau în vântul de înserare.
eu, pe banca din oase ceruite,
îi urmăresc unduirea corpului sub rochia,
voalul de fantezie cu motive de fluturi vii.
la fiecare mișcare a frumoasei, mătăsoasei
măturătoare de fluturi,
simt cum mă topesc până ce din
mine nu rămâne decât un fluture negru,
care se-așază pe umărul femeii ce murmură
un cântec uitat de toate amintirile mele.
închid ochii în timp ce înmiresmate flori de câmp
se îndreaptă spre mine,
un fluture negru
printre fluturi albi, violeți, albaștri,
galbeni, turcoaz, portocalii,
morți.
002.727
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Cântecul măturătoarei de fluturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14112557/cantecul-maturatoarei-de-fluturiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.