Poezie
suflete-n hiat
1 min lectură·
Mediu
1,
simt un suflet străin în palmă
lumina cum încearcă să adoarmă
e liniștită umbra și călie tăcerea
florile urmăresc norii nedefiniți de trotuare
algoritmuri sumare
e valea îngerilor și dimineața ridică semne de întrebare
de pe umerii munților aproape
din ochii izvoarelor departe
pustiite sunt mirările, auzul și argintul
2,
coboară pietrele din copacul asurzitor
și vinețiu care îmi iese din piept
strigăt
tomnatec de reînviere și candoare
într-o primăvară cu gust de sibilă
jertfită unui prezent eratic
carnea mă doare în îmbrățișarea aerului verde
alergiile mă respiră și mă transformă
într-o iederă care urcă peste țipăt
lăsându-și pielea de clorofilă
șerpilor și umbrelor foșnitoare
3,
amintirile mele sunt totul
oasele
carnea și zâmbetul
plânsul și frica oamenilor se păstrează în mine
într-un purgatoriu fluid
ce-mi formează conștiința
cei pe care îi mai întâlnesc
în stradă sau hârtie
sunt goi strepeziți și neclari
suflete-n hiat
din același cuvânt
4,
și vine seara
când mă întrebi ce am făcut azi
nimic
dar absolut nimic
răspund
amintire ce-ți sunt
001.964
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “suflete-n hiat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14106580/suflete-n-hiatComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.