Poezie
Secretul
1 min lectură·
Mediu
ochii lui aveau culoarea mierii în întuneric
va fi greu să devii bun
se strică echilibrul
pași mici
fapte comportament bun
apoi neapărat o greșeală un păcat-
mintea lui se rezema de mintea mea
confortabil
scormonea ca în jăratecul unui foc ruginiu
în spatele ochilor lui de culoarea mierii pământii
se întrezărea o suflare o zare de ceață
sub care ghiceai neantul
răspunsul la o problemă inextricabilă
inima îmi zvâcnea ca un clopotar spânzurat
de dangăte anunțându-și propria moartea în cetate-
trebuie să faci un un rău cuiva chiar și ție
altfel întunericul se va revărsa te va inunda
trebuie să te apropii pe furiș de bine
ca o iscoadă indiană de focul la care se încălzesc dușmanii
să nu te observ
de data asta te iert am și eu o inimă
eh
am pe dracu
știi nu pot să devin mai rău decât făcând
și câte un lucru bun
altfel
voi provoca lumina
și nu cred că vreau să mă pun cu lumina
pași mici înainte
și câte unul înapoi
acesta e secretul
001.323
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Secretul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14092955/secretulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.