Poezie
Imprevizibil
1 min lectură·
Mediu
tu afli în general destul de greu
despre foametea și cutremurul din mine
ziarele aruncate pe veranda ta erau duse de un albatros
uriaș și alb spre o fereastră din cer
unde evadam și eu recunosc cumva bolnav
fără creier și malnutrit
ne regăseam la cafenele întârziate sub pulsul gării
și al vrăjitoarelor ce vindeau semințe
rrome
și cocoși
mă apropiam de obrazul tău cu sfială așteptam să piuie ceva
mine antipersonal era un pericol întreg
sărutul nostru
merita o tornadă de premii oscar și cesar
urși de argint cu pamperși de argint
buzele tale oricum mă premiau seară de seară
ce flori ce primăvară ce copaci răscrăcărați ne îmbie pe alee
femeie
dragă
cu mine îngropate
buze
de vrăjitoare
întâlnită pe o
alee
sărut
imprevizibil
012
0