Poezie
Patru
1 min lectură·
Mediu
amintire cum ți-ai lipit urechea de crucea rece
după loviri repetate în ea cu cheia de la apartament sunete
patru din simfonia destinului ți-au răspuns
ai aruncat speriat ziua de pe umeri
mirosea a zăpadă deși vara abia căzuse din ciocuri grijulii
te-ai refugiat într-un bar de kevlar
bărmănița te îmbia surâsul ei părea din altă irealitate
a fost un pic mai scurt ca fusta
berea te-a lovit cu cearcăne amare la înghițire
amintire erai un călăreț cu reflexe în ecoul copitelor
patru ce loveau în intersecția prăfuită
mâna mângâia ovalul lunii
doreai să prinzi un glonte cu inima să-l crești
udându-l cu sânge și o plantă va ieși printre coastele grijulii
îi vei spune mai apoi cocoon, sau voce, sau cruce, sau phoenix
știi că va zbura până la urmă bătând din aripi
patru din camerele inimii drenate
amintire erai o temă redată de pe vinil
o tunică fastuoasă însoțea curgerea ta prin aerul
acelei veri cu miros de zăpadă lucruri simple
patru așteptau smerite atingerea ta
amintire cum te-ai pregătit de somn
sângerând între îngeri
patru
001.284
0