Poezie
Orologiul regelui
1 min lectură·
Mediu
Un orologiu nins atârnat în câmpie
Se scutură de zăpada rece căzută
În ultima oră din modesta veșnicie.
Apoi tic-tac-ul reîncepe, te rog și ascultă.
Știu ce noaptea aceasta îmi tăinuie -
Flacăra eternei iluzii condamnate
La butoniera soarelui să dăinuie -
Acum luminile îi sunt înghețate.
Și o clipire de pleoape îmi poartă
Pasărea vis într-un un viscol visceral
Îmi cutremură albul ce-i o șoaptă
La urechea unui Rege rătăcit în ireal.
Un Rege orgolios, pierdut pe câmpie
Uitat de lozinci, curteni și oștiri
Călare pe calul devenit o albă stafie -
Simt cum mi se perinda prin amintiri.
Din turnul dărâmat al castelului pierdut
Orologiul se scutură iar de zăpadă
Bate ora exactă, o bate neîntrerupt
Chemându-și Regele plecat la cruciadă.
Dar Regelui nebun, măcinat de orgoliu
Fiecare bătaie I se pare o insultă
Urăște ce i-a rămas, acel orologiu...
Tic-tac-ul reîncepe... Te rog și ascultă
001.239
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Simion Cozmescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Simion Cozmescu. “Orologiul regelui.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/simion-cozmescu-0035374/poezie/14019649/orologiul-regeluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.