Poezie
Tortură, nu înceta niciodată
1 min lectură·
Mediu
Înverșunat și vrășmaș demult ne iubeam
Unghiile tale îmi tatuau pe spate răspuns
Cu dorul pe cearcăne dimineața plecam
Aproape de ură, iubirea nu ne era de-ajuns
Vroiam să mint când îți spuneam te iubesc -
Mințeai oare când spuneai că mă aștepți?
Dansam pe o cabală, un dans pământesc
Vroiai să te înșel, ca să poți să mă ierți?
Între noi, timpul s-a prăbușit într-o vale
Amintiri nocturne, strigoi neîmpărtășiți
Scrâșnesc dinți mușcând statui de jugulare -
Ce pace, odihnă, noi nu ne resemnăm spășiți
Ardem fantasme și iluzii bolnave pe ruguri
Ca păsări de pradă, flămânzi ne dăm târcoale
În orgii mă risipesc și tu rânjind te bucuri
Toate femeile mă privesc cu pupilele tale
Iubirea noastră nu ne-a fost niciodată vie
Blestemată este să dăinuie nemoartă
Flamândă, ne înlănțuie pe vecie
Tortură, nu înceta niciodată
001299
0