Sima Mirela

Aclo nsus, tu naltu munte, Ună cruțe-i pri murmintu; Ningă cruțe-i nă lilice Ligănată mashi di vimtu. Turmilie di oi shi'di căpri Dimineatsa u-añiurdzescu; Pascu iarba di-avărliga, Ma

Eara yinghits di Brumar Când luăm unâ cali-mbar Sheasi-sheapti inshi eram Tuts la munti nâ dutseam... Shi luăm calea oilor, Oilor shi căprilor, Câti un shi câti doi Cu mul'irl'i dupâ

-Cu-a tăi ocl’i ca di amure Arseși inima la gioni, Piturnicl’ie dit pădure Þi tut cânți pi la fântâni. Curmă-ți cînticlu , mușeată Di te-adună-n cuiblu a tău, Că va-s cheri un gione,

Mușeate locuri di la noi, Ah, cum nu mi-alincescu, Prit coleastrandul di la voi Aușu s-vă hărisescu! Ni-aduc aminte cînd earam ‘Nviscut cu dulumicilu La școala nică cînd nirdzeam Di gușe cu

Călgăriță rasă lungă Blăstimarea mea s-ti-agiungă Că ti feațiși di niștire Di cînd ești tru mănăstire! Giurai bana că va-ni dai! Prin mini ti sprigiurai “Costandine” cînd dzâțeai’ Tut cu

Când tăcut stau ningă tine Să știi, buna mea soție, că atumțea avdu-n mine Șopotul de poezie. Dzîna mea nemuritoare Dipune la noi în casă Și cu dulțe ciuciurare Stă cu noi la masa. Þi

Soie mare multe case Earam noi tru hoara noastră Ma di toate adzî n-armase Ni călivă s-veadă-mproastă! Alțî fudziră alțî muriră Alță furl’i-l’i vâtâmară Și pri toți n-arâspăndiră Viață vie

-Ascăpăm di iarnă greauă- Deade bunlu Dumnidzău-‘ Di furtuni amar di neauă Și du Șcurtul ațetl rău! Cîși-cîși. Iedzl’i-a mei ! Vini Marțul , nu-aveam frică- Dzîse moașea cătră iedz-; Că

O lai murgu, frate bun, Până tora fum deadun; De-aua sh-ninte nu vă s-him, C-amândoil'i ausim. Auseaticlu, e greu O lai murgu, frate-a meu; Tute oasile mi dor Shi-aduchescu că va-s

Un căntic ca di jeali Cântam nă oară eu Shi dipuneam tu vali Di tr-un lai munti greu. Shi valea-nji turna grailu Cu shcljimuri,suskiros, Di-arăsuna tut plailu Shi muntili jilos. Iu

-Picurar ,cu percea lungă Tră țe plîndzi cu boațe-n strungă? -Cum s-nu plângu, când mi doare Inima tr-a noastre hoare? Ved Armânil’i că tuț fug’ Lasă hoarele și s-duc!... -Picurar ,cu

Părintesca dimândari Nă spigiurâ cu foc mari Frats di mumă shi di-un tată Noi,Armănji di eta toată. Di sum plocili di murmintsâ Strigă a noshtsâ bunji părintsâ: "Blâstem mari s-aibă-n

Vrui nă oara,vrui doau’ ori Vrui tu-ahati sărbatori’ Și tot vrui ta s-vin la voi Tru turnata di la oi. Ma-l-l’i tată-su ți le-are- Căprâle și oile-a meale, Loară,tute, ca si-afeată Cînd vrea

Cucoate să-ț cadă creasta, Că nu-ni diștiptași nîveasta; Cucoate s-armâni agiun Ș-fâr’di peane la Cârciun Lăsași boațea cucului Di pi dîrma nucului s-frînga vruta-ni tu-aștirnut’ Tu cucoate,

La-a cășariel’ei călivă Cându suflă dulțea livă Aniurdzimea țea mușeată A lilicilor ti-amneată. Și cand soarile pitrunde Ligănata frândză-n unde, Vedzî un trap ca braț di dzînă Albu , dulțe,

Loai cârliglu cu tâmbarea, Feciu-n sus, ân sus,cărarea, Si-nji mi ducu la oile mljioare, Trâshi tu muntsâlji cu nioare, Si-nji mi ducu shi la mătritse, Ca livendili fititse. Di-aclo la-alanti

Jilos tu munti bati Cavalu di cu seară, Jilos la stani plăndzi Sh-un căntic di fluiară. I noapti...njiadză-noapti... Fântănjili dorm tăcuti, Mashi kipurili asună Pri tu pădurili

Un oarfăn, unăoară, ș-avea ună ayini multu bună, cu cari ș-hrănea fumeal’ia. Viținlu a lui, om multu avut, l-zilipsi tră aestă ayini și păn tu soni l’i-u lo cu zori. Măratlu di oarfăn s-dusi

Pirmithlu dzâți că tu munțâl’i a noștri, - nâscânț dzâc că aestu lucru si-ari faptâ ninga balta dintrâ munțâl’i Vasilița (Avdhela), Zmoclu (Samarina) și Gramuste; alțâ că se-ari faptâ ninga balta

Vini toamna shi cu ploili, Tuts armânjlji fug cu oili, Fug diparti ta s-arneadzâ, Că ma multu nu s-bâneadzâ. Di lai neguri, neguri groasi Shi di vimturi furtunoasi Iarba tutâ