șaptesprezece

Doamne câte s-au întâmplat în ultimii șaptesprezece ani
atâta lume a murit
tatăl meu
eu
eu
eu
(repet anuntul despre moartea mea pentru ca eu am murit de mai multe ori)

atâta lume s-a născut
fiul meu
un om strain care seamna atat de putin cu mine
atat de putin cu tatal lui
atat de putin cu oamenii pe care ii iubesc
dar seamana atat de mult
cu toti copiii de plastic
care au crescut
in analele patriei
istoric inmultiti
in baza unui decret
care a nascut parininti
nedoriti
care au nascut copii nedoriti
care vor naste boomeri
nedoriti
care vor sustine globalizarea
nedorita
etc. etc.

despre caini
nu pot acum sa vorbesc
pur si simplu nu ma intereseaza
exceptand ogarii afgani
restul cainilor imi sunt indiferenti
si din nefericire
imi inspira teama

penselele imi plac
imi amintesc de un buchet de mireasa
colorat ca o jerba de primavara

Doamne, ce minunat am petrecut ultimii șaptesprezece ani
De ce Doamne?

Cred că avem o stare identică dar ne exprimă diferit. Tocmai am aflat că viața e o piesă de teatru scrisă în trei acte, dar al treilea e scris prost.Fac o reverență!

Candva se va vedea ca numarul acesta, 17, tine de noroc mai mult decat ar tine 13 de ghinion. Si eu am atelierul pe Stradela Vantului, la umarul 17 si de cativa ani buni, pe 17 a fiecarei luni este ziua cea mai buna din luna respectiva. Poate ca toate astea spre a echilibra unele rani venite tot pe data de 17. Ai vazut si la tine toate bucuriile au venit in echilibrarea pierderilor si iarasi ai putut vedea ca jumatatile celor doua brate sunt atat de inegale. Ma bucur ca ai reusit scara asta de semne din viata ta. Doream sa comentez si precedenta ta scriere, dar acolo sunt lucruri care le las la rotunjit in valurile vremii, cand ne auzim mai bine. Acum e lume multa si prea grabita... Pe 17 era ziua portretelor...

pe care l-ai scris aci vecine, pare sa ne deschida ochii bine...
totul se intampla intr-un firesc ludic... uneori atat de simplu incat te intrebi daca nu cumva ceva e in (ne)regula...

eu locuiesc pe o strada la numarul 47... nu e saptesprezece... dar pe undeva (tot la fel): \"totul s-a întâmplat atât de firesc\"

interesant!
cu stima A.M!

mersul timpului înseamnă înfundare în conștiință

nu sunt superstițios, dar cifra șapte te urmărește și pe tine, arealul e între noi.

Cum adica doi grei au poposit pe pagina ta?
Eu ce sunt?O femeie usoara:))))

PS: chiar m-am suparat. parol.

eu nu cred, am recitit, cum să...

Cum cine a zis?
TU!
Unde?
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/229505/index.html
Ce-ai zis?
Domnilor mă entuziasmez!

Doi oameni grei au poposit pe pagina mea , de s-a înclinat ca Turnul din Pisa. Țăranu român e țanțoș în mine și mândru. Vă prezint onorul!
silviu viorel păcală [02.Dec.06 07:01]
De ce m-am suparat?
Pai, de cate ori am poposit eu pagina ta, n-ai zis nicicand, Carmen, sunt fericit.

îți bat la poartă azi pe panselelor la numărul 17 ora încă nu încă nu.Am citit și am notat.De mâine totul se poate întâmpla .de parca in irlandeza am trait poemul...măi frate Viorel deschideeeeeeeeeeeeeeeeeeee

frate
asta e poem de stea !
iata
*** ups mi-au mai scapat doua
dar fie :)
felicitari pentru starea
de poezie
multumesc

Ai dreptate, trebuie să recunosc, memoria ta mă inhibă. Bineînțeles că mă bucur când mă vizitezi, ca să îți dovedesc sunt în stare să vin personal cu un papirus cu sigiliu imperial.

Voi fi totdeauna onorat să te primesc cu pâine și sare sau cu ceva metafizic... doar să se întâmple. Onor!

Starea de poezie ne bântuie pe toți. Mulțumesc de steluțe, de atunci le port în plămâni, în mine, în jurul meu. Mulțam!