Silviu Tudor-Saladjiar

Eu sunt cel cu liniște firavă și cu dimineața la rever, cu privirea rece și hulpavă și cu pile mari în iad și-n cer. Tu ești dumnezeul de serviciu cand aplic, bezmetic sau lucid, cumpăr

Eu sunt autobuzul tău tu faci stațiile apeși pe butonul roșu de oprire de urgență și de-acolo hurducăturile sau mă accelerezi și destinațiile vin spre mine rapid mă sperie dar nu pot să pun

ursule, dă-te mai încolo, spuneai, ești mare, ursule și n-am loc dă-te tu mai încolo! iar ți-ai băgat unghiile gurii până-n prăpastia de acumulare a sufletului meu nu vezi că mă albești?

Cum iarba spre inimi își caută cale, Umbrit de arome, eu iar îmi desfac Mărunte drumeaguri spre stările tale, Iubito. Chiar dacă am coarne de drac, Apleacă-ți tu cerul în rai să mă

Bă, eu, când manânc colivă, se ascunde soarele, Plânge popa în căldare să boteze mai sfințit, Își așterne luna pledul și-mi pupă picioarele, Nădușește dracu-n poartă pârpolind a

pentru tine curge mierea în copastie mai dulce, pentru mine cade luna ca un clop pe ochii tăi, eu sunt noaptea, care-ți spune când fug câinii să se culce pe sub streșinile iernii, când amușinează

vine trenul, urcă-te pe masă, ia o gură de palincă veche, vezi să nu te prindă controlorul așa beată, știu că n-ai rușine dar te scurgi ca mierea polifloră peste șuier albăstriu de

Se mai învârtește pământul? Nu mi-e dor de tremurul lui de găină capie, nici de punctul de sprijin pe care n-o să-l găsească nimeni vreodată. Dacă te-aș fi iubit îndeajuns, poate că nu s-ar fi

Iubito, eu încă mă simt vagabond, Dorința de-aceea îți pare uriașă, Cămașă mea neagră și parul tău blond Dau dragostei voie sa fie trufașă. Iubito, eu încă am crinul adînc Înscris de călăul

Mâine mă recapăt alb, sunt tânăr și mă scurg scrântit spre catafalc Mai încet, să nu-mi presar pe frunte puf de flori de plop topit în mai Pe pervazul umed să pui cizme, lumânări de nuntă, coli de

Nununununununununununununununu, sfărâmă-te, zicea vulturul împușcat în piciorul podului de piatră s-a dărâmat și o să mă apuc eu să construiesc viitorul ca tu să ai o punte spre malul celălalt al

Iubita mea de gheață și jăratic, Frumoasă rău, ca o copilărie, La mine bate vântul lent, văratic Și dimineața nu mai e zglobie La tine vreau să vină, să rămână, Seninul în felii mai gros

dați-vă, dracu\', mai la larg, mi-e sete și voi îmi stați în soare, cum să-mi sorb coniacul rece? mai tăiați din plete pădurii, ploii, zborului de corb și dați-vă din stele că nu vine nici un

Unde să mai fug, că, uite, a venit, bate la poartă Cu tot vântul primăverii descărnate, nu e sol, N-are meseriași cu vorba, n-are flamuri albe, poartă Ochelari de contrabandă și-are mutră de

Ceva, cumva, mă face să spun la revedere Si stelelor din mine și umbrei de pe cer, Sunt cel din hall, cu haina mânjită gros de fiere Si buzele crăpate de alt plecat mizer. Ceva, cândva, te

Morții mei nu au nici vârstă și nici horoscop, Sunt perlați, sudoarea calpă scursă de pe zei, Nu tresar când trece dricul peste vreun hop Și nu put, madam, sub coasa ta, sub norii grei. Morții

\"E dulce!\", zice uliul și stârvul dă în clocot, Cinci șoimi hoitari la masă cu uliul stau, sunt mari Și grași de nepăsare și saltă-n danț, un ropot Pe care numai turcul îl ține în

De la vest, umflat de iarbă, vine crivățul cu ochii Stinși de vodcă și-o țigară pusă-n gură șui, Să dea iama în culoarea vie-a zecilor de rochii Vaporoase și poleiul cheamă la cucui. Pe

Mai stii cum mă cheamă, cum stiu să respir Sub sanii tăi lacomi, desfranat de frumosi Mai stii, dimineata, cu ochiul safir Al toamnei trecute inspre gand cum mirosi A mine, a vlaga mustind de

Soarele ăsta care sunt tanjește după dimineațile cu lună

eu, sfântul din biserica de piatră, amurgesc la picioarele țâței tale stângi și nu mai văd, nu mai văd crucea

Dimineața crește-n tine zbor de pasăre de pradă Și la prânz deja se-nfruptă din mirare ochiul tău, Stau spre palmele făcute cald căuș sânii să-ți cadă, Să ți-i beau până la ziuă și să te adulmec

Nu-ți miroase a viu? duhoarea urcă până la nasturele meu cusut șui de tine (oricum are altă nuanță, ce mai contează că nu-l pot încheia?), nu-ți miroase a trandafirii din care coc țigăncile