Mă-ntorc cu fața la bucuriile vieții
mulți se adună pe la colțuri de stradă
să-și povestească întâmplările
care n-au avut ecou.
Orașul ascultă cu ferestrele deschise
și se miră,
nu iartă pe
Într-o lume pe muchie de cuțit
echilibrul nu se taie,
tot mai des se-ntâmplă să cazi
în taina împlinirii depline,
lumina-ți dăruie gustul fructului.
Din interior scapără flăcări
ce aprind
a stat în genunchi cât s-a citit evanghelia
i s-a părut mai mult demn decât greu
când s-a ridicat s-a simţit mai înalt
şi s-a refugiat în rugăciune
plin de simţăminte ca un călugăr în
Astăzi sunt mult mai iubit decât nisipul
nimeni nu vine pe plajele mele
aleargă doar caii sălbatici și vântul.
Visele se cazează în hoteluri de lux
prin gânduri îmi trec femei voalate
frumos
Înoptez în corturile verzi,
norii supărați varsă lacrimi,
adorm
și dimineața se varsă în oglinzi.
Morile de vânt macină tăcerea
cu lupul dacic pe pânza palelor,
la țărm, valurile mării lovesc
Noapte, în mine să-ți găsești întunericul
cum descoperă iubita, lumina
când stă-n genunchi
cu privirea în sus
și vede!
Vede trupul meu în ochii ei
bun de tortură
și-și pregătește uneltele
Se face lumină-n suflet când mă cauți,
ochii curioși te zăresc dintr-o dată,
orice umbră se mișcă subțire din încheieturi
când te apropii cu pasul de fulg.
Cuvintele se repetă-n tăceri
Tot ce am țesut pânză nu este ci mai degrabă intrigă
de-aceea calea lor duce în iad
unde nu este nici pâine nici sare.
Orgoliile noastre trebuie înfrânte-n armuri
umilința sărută sufletele
Stau cu gândul dus în copilărie,
desenez din imaginație oameni de zăpadă
haioși cu nasuri mari,
toate trăirile îmi sunt aproape
le aduc din ziua de Crăciun.
Tu n-ai să știi niciodată
cum
Urci prin vârstă cu picioarele goale,
dansezi pe o scenă improvizată
peste anii stafidiți strânși în ciorchine,
genunchii nu tremură dar coapsele ard
vor ceva mai mult decât o nepăsare
pe care
M-am îmblânzit cu durerea altora
dar nimeni nu știe ce am simțit
până mi-a intrat suferința în suflet.
Ori la cine spun mă privește pieziș,
pare o scenă dintr-un film de reportaj
dar
Alunecă lucrurile până pe muchie,
închid ochii și mă tem de cădere
cineva nu le lasă libere.
Caut să înțeleg toate posibilitățile
chiar și lipsa de logică
în care înoată toate
Am ascultat firele de iarbă cum cresc
glasul florilor în diminețile de mai,
și-mi place să-ți văd ochii înrourați de bucurie.
Simt cum se așează-n memorie fiecare gând
cu câte o dorință
Numai nuferii cerului
trăitori pe lacuri
risipesc frumusețe pură.
Tu strălucești în șipotul apei
mai fragedă decât sâmburele
ce-ți pune sub tălpi
ochiul din trupul pământului
și urcă prin
Regia piesei mi-a mâncat din timp,
las actorii să joace,
privesc și mă întreb care parte din mine
trăiește ca niște cuvinte nefolosite
ori se regăsește în gesturi
care schimbă atmosfera cu
Se măritase mândria femeii vanitoase
cu cel mai potent bărbat din mintea ei
care nu dăduse niciun semn s-o ofenseze cu ceva
și a rămas cu buzele umflate între dinți.
Dorinței ei de pisică în
Din toate câte le simt,
durerea este cea căre mă strică;
fie că-mi apasă cu pietre pe suflet,
fie că-mi smulge din trup bucăți.
Bucuria e doar o întâmplare
ca să mă întâmpine copacii,
florile,
răzbat prin câmpia de liniște
un râu e secat de lumină
pe celălalt plâng sălciile.
în amonte
tot mai aproape
bat clopotele care vestesc furtuna
cu ploaia în plete cresc mai înalt
mi se
Oamenii își uită trecutul și se prefac în făuritori ai prezentului,
se cred chiar cine n-au fost,
pleacă prin lume cu gânduri revoluționare
dar furtunile și uraganele îi temperează
îi aruncă în
Nimeni nu-l vede stăpân
într-o piele de-a lor
gata să se pună chezaș
pe fața norocului,
fără nici o remușcare
când inima pe masă o pune.
Scântei se nasc în cerul atingerii
și crește
Într-o lume în care oamenii se pierd
mă regăsesc în fiecare gând
fără să mă caute nimeni.
Ochiul meu vede fiecare schimbare
și simte întâmplările care se succed;
unele rostogolite, altele
Lunatice porniri mi-au smuls
unghiile degetelor. Cu cine mă voi însoți
pe drumurile ținuturilor sterpe,
cu cine voi împărți spaima
în câmpiile din care nu voi mai pleca?
Căutați-mă în ceste
Odată sosită mi-am făcut lumină-n gânduri,
ziua se-nalță-n amiază cu soare-n priviri,
ochii se topesc de bucurie
la o sărbătoare sacră a primăverii.
Se aud cum cresc ierburile și înfrunzesc