Silviu Somesanu

Mă-ntorc cu fața la bucuriile vieții mulți se adună pe la colțuri de stradă să-și povestească întâmplările care n-au avut ecou. Orașul ascultă cu ferestrele deschise și se miră, nu iartă pe

Într-o lume pe muchie de cuțit echilibrul nu se taie, tot mai des se-ntâmplă să cazi în taina împlinirii depline, lumina-ți dăruie gustul fructului. Din interior scapără flăcări ce aprind

a stat în genunchi cât s-a citit evanghelia i s-a părut mai mult demn decât greu când s-a ridicat s-a simţit mai înalt şi s-a refugiat în rugăciune plin de simţăminte ca un călugăr în

Astăzi sunt mult mai iubit decât nisipul nimeni nu vine pe plajele mele aleargă doar caii sălbatici și vântul. Visele se cazează în hoteluri de lux prin gânduri îmi trec femei voalate frumos

Înoptez în corturile verzi, norii supărați varsă lacrimi, adorm și dimineața se varsă în oglinzi. Morile de vânt macină tăcerea cu lupul dacic pe pânza palelor, la țărm, valurile mării lovesc

Noapte, în mine să-ți găsești întunericul cum descoperă iubita, lumina când stă-n genunchi cu privirea în sus și vede! Vede trupul meu în ochii ei bun de tortură și-și pregătește uneltele

Se face lumină-n suflet când mă cauți, ochii curioși te zăresc dintr-o dată, orice umbră se mișcă subțire din încheieturi când te apropii cu pasul de fulg. Cuvintele se repetă-n tăceri

Tot ce am țesut pânză nu este ci mai degrabă intrigă de-aceea calea lor duce în iad unde nu este nici pâine nici sare. Orgoliile noastre trebuie înfrânte-n armuri umilința sărută sufletele

Stau cu gândul dus în copilărie, desenez din imaginație oameni de zăpadă haioși cu nasuri mari, toate trăirile îmi sunt aproape le aduc din ziua de Crăciun. Tu n-ai să știi niciodată cum

Urci prin vârstă cu picioarele goale, dansezi pe o scenă improvizată peste anii stafidiți strânși în ciorchine, genunchii nu tremură dar coapsele ard vor ceva mai mult decât o nepăsare pe care

M-am îmblânzit cu durerea altora dar nimeni nu știe ce am simțit până mi-a intrat suferința în suflet. Ori la cine spun mă privește pieziș, pare o scenă dintr-un film de reportaj dar

Alunecă lucrurile până pe muchie, închid ochii și mă tem de cădere cineva nu le lasă libere. Caut să înțeleg toate posibilitățile chiar și lipsa de logică în care înoată toate

Am ascultat firele de iarbă cum cresc glasul florilor în diminețile de mai, și-mi place să-ți văd ochii înrourați de bucurie. Simt cum se așează-n memorie fiecare gând cu câte o dorință

Numai nuferii cerului trăitori pe lacuri risipesc frumusețe pură. Tu strălucești în șipotul apei mai fragedă decât sâmburele ce-ți pune sub tălpi ochiul din trupul pământului și urcă prin

Regia piesei mi-a mâncat din timp, las actorii să joace, privesc și mă întreb care parte din mine trăiește ca niște cuvinte nefolosite ori se regăsește în gesturi care schimbă atmosfera cu

Se măritase mândria femeii vanitoase cu cel mai potent bărbat din mintea ei care nu dăduse niciun semn s-o ofenseze cu ceva și a rămas cu buzele umflate între dinți. Dorinței ei de pisică în

Oamenii își uită trecutul și se prefac în făuritori ai prezentului, se cred chiar cine n-au fost, pleacă prin lume cu gânduri revoluționare dar furtunile și uraganele îi temperează îi aruncă în

Într-o lume în care oamenii se pierd mă regăsesc în fiecare gând fără să mă caute nimeni. Ochiul meu vede fiecare schimbare și simte întâmplările care se succed; unele rostogolite, altele

Lunatice porniri mi-au smuls unghiile degetelor. Cu cine mă voi însoți pe drumurile ținuturilor sterpe, cu cine voi împărți spaima în câmpiile din care nu voi mai pleca? Căutați-mă în ceste

Odată sosită mi-am făcut lumină-n gânduri, ziua se-nalță-n amiază cu soare-n priviri, ochii se topesc de bucurie la o sărbătoare sacră a primăverii. Se aud cum cresc ierburile și înfrunzesc