Cu o perseverenţă neînţeleasă
caută prin toate mijloacele posibile
să descopere marea întrebare
la care nu este răspuns,
întrezărind ce mişcare se va stârni imediat
în ochii supuşi
Oamenii se îndoiesc de cele spuse cu nonșalanță,
li se pare un fel de a brava în fața mulțimii,
o armă a creerii încrederii perverse
cu o lipsă de respect,
priceperea lor se bazează pe fapte
Zvon de întâmplare norocoasă,
n-am venit să întâmpin
vestitorii dimineților cuminți
de la ferestrele uitate deschise
și pe cine sărută razele
când ești plecată?
Fără să mă plâng, ochii te
Călătorind spre înlăuntrul ființei
am întâlnit munții
cu piscuri ninse, bătute de vânturi.
De-acum singurul scop e ascensiunea
dar cui îi voi mărturisi lupta
și modul cum există în noi teama
Am cioplit cu dalta pietrele lunii
la solstițiul de iarnă
când magii s-au pornit spre steaua orientului.
Nimeni n-a înțeles carminul flăcării vii
din focul sunetelor ce ard bucuria
în sufletul
Stau la umbra unei arme de foc
un braț în plus pentru siguranță
de care nu mă folosesc.
Te privesc în unghiul mort
cu ochiul incantat
înlăuntrul tău,
supusă misterului
Nu există riscuri până la nivelul fatalului
niciun prag nu poate fi trecut liber,
orice cădere în subsol
amenință trecerea printre idealuri.
Axiomele sar din una în alta
se susțin
De când unele femei au devenit o marfă expusă peste tot
piața liberă s-a complicat
peștii negociază prețul și sexul proliferează,
din viață se rup ani de tinerețe
și se aruncă în ghena
Cerul nopții e tăiat de stele sinucigașe
ard înainte de a ajunge pe pământ,
cei care le privesc în picaj
o fac admirativ.
Întunericul ascunde vrăjitoarele fără cap
care ne ispitesc treptat
Nu mă mai întorc din drumul mers desculț
cu degetele acum vindecate
pe care mulți l-au făcut de nevoie
spre orizontul care deschidea o poartă.
Timpul acela mi-a devenit străin,
dar sufletul e
Noaptea stă de veghe
cu sfetnicii săi
la masa tăcerii,
îngerii protectori așteaptă
sfatul de zi
și ne acoperă somnul
cu puf de păpădie.
Dimineața cocoșii
vestesc spargerea
Dintr-un unghi ascuns
cineva te vede în orice moment
și-i gata să te ajute.
Lumea în care ne mișcăm liber
are niște reguli precise
poți să le respecți ori nu,
dar drumul tău e unul
Privesc monumente ruinate și blocuri moderne,
fața în lucru a unei epoci..
Drumuri măcinate de glodul nepăsării,
dorințe știrbite de puterea bolnavă.
Păpuși de porțelan cumpărate de la
Nu-mi fac promisiuni de care nu mă țin.
În noaptea de plumb cu ferestre înalte,
scap o greutate de pe pervaz pe picioare
și n-o să mai trec niciodată pe lângă arborii de sticlă.
Rămâne
Noaptea-i împrejmuită cu cerul înstelat,
pământul se bucură de lumina lor
într-o trecere grăbită spre apus.
Flăcări deasupra de ape
povestesc despre comori ascunse
care se tot
dezamăgirea mă seacă
de cuvinte
cu mâinile întinse
caut lumina prin pletele vântului
soarele îmi arată
propria umbră
cum îmi dă târcoale
asfințitul se spânzură
de marginile
N-am nicio clipă pe care să o desprind, să o separ din curgrea timpului și să o așez în fereastra temniței trupului din care mă zbat să ies rupând lemnul zăvorului pe care-l știu pus undeva unde
Muritorule smerit,
Iubirea umple fulgerător sufletul,
dăruiește clipe de înflăcărare și de suferință,
învăluie în plăcere și te lasă fără ea,
sosește în poienile soarelui când soarele apune
și-n
Mă-ntorc la tine, iubito, lângă foc,
la casa razlețită, ca un cuib uitat,
noaptea dorinței o mângâi s-o sufoc,
la geam vântul se-ncinge ne-ncetat.
Am somnul viscolit de-un fior rece
în care
În odae se simte mirosul tău ademenitor.
Mă scufund în târziul așteptării.
Neliniștea poposește în gândurile serii
în care au rămas întrebări fără răspuns
din priviri țintite pe ascuns.Dar nu-mi
Să-ți alungi singurătatea din casă
apoi să aștepți în poartă femeia
cum lupul flămând prada
împărțind zâmbete calde
căutătoarelor ocolite de noroc.
Deși crezi că nu te mai așteaptă
Se-ntinde somnul în cutele cenușii,
liniștea și pacea se țin de mână.
Sunt semne că fibra subțire se rupe,
nu mai cântă cocoșii când se crapă de ziuă
măsurile timpului se dilată de
Se face noapte în gânduri și tu nu adormi,
se țes pânze ce acoperă somnul așteptat,
râuri străine străbat întunericul
pietrele stau de veghe cu ochii spre cer.
Stele ard lemnul cosmic fără
Cu ce vom deschide porțile?
cheile sunt ruginite
drumurile toate se duc în pustiu
nimeni nu vine prin întuneric,
ziua și noaptea și-au dat seama
că n-avem timp să căutăm izvorul
și