Silviu Somesanu

Cu o perseverenţă neînţeleasă caută prin toate mijloacele posibile să descopere marea întrebare la care nu este răspuns, întrezărind ce mişcare se va stârni imediat în ochii supuşi

Oamenii se îndoiesc de cele spuse cu nonșalanță, li se pare un fel de a brava în fața mulțimii, o armă a creerii încrederii perverse cu o lipsă de respect, priceperea lor se bazează pe fapte

Zvon de întâmplare norocoasă, n-am venit să întâmpin vestitorii dimineților cuminți de la ferestrele uitate deschise și pe cine sărută razele când ești plecată? Fără să mă plâng, ochii te

Călătorind spre înlăuntrul ființei am întâlnit munții cu piscuri ninse, bătute de vânturi. De-acum singurul scop e ascensiunea dar cui îi voi mărturisi lupta și modul cum există în noi teama

Am cioplit cu dalta pietrele lunii la solstițiul de iarnă când magii s-au pornit spre steaua orientului. Nimeni n-a înțeles carminul flăcării vii din focul sunetelor ce ard bucuria în sufletul

Stau la umbra unei arme de foc un braț în plus pentru siguranță de care nu mă folosesc. Te privesc în unghiul mort cu ochiul incantat înlăuntrul tău, supusă misterului

Nu există riscuri până la nivelul fatalului niciun prag nu poate fi trecut liber, orice cădere în subsol amenință trecerea printre idealuri. Axiomele sar din una în alta se susțin

De când unele femei au devenit o marfă expusă peste tot piața liberă s-a complicat peștii negociază prețul și sexul proliferează, din viață se rup ani de tinerețe și se aruncă în ghena

Cerul nopții e tăiat de stele sinucigașe ard înainte de a ajunge pe pământ, cei care le privesc în picaj o fac admirativ. Întunericul ascunde vrăjitoarele fără cap care ne ispitesc treptat

Nu mă mai întorc din drumul mers desculț cu degetele acum vindecate pe care mulți l-au făcut de nevoie spre orizontul care deschidea o poartă. Timpul acela mi-a devenit străin, dar sufletul e

Dintr-un unghi ascuns cineva te vede în orice moment și-i gata să te ajute. Lumea în care ne mișcăm liber are niște reguli precise poți să le respecți ori nu, dar drumul tău e unul

Privesc monumente ruinate și blocuri moderne, fața în lucru a unei epoci.. Drumuri măcinate de glodul nepăsării, dorințe știrbite de puterea bolnavă. Păpuși de porțelan cumpărate de la

Noaptea-i împrejmuită cu cerul înstelat, pământul se bucură de lumina lor într-o trecere grăbită spre apus. Flăcări deasupra de ape povestesc despre comori ascunse care se tot

N-am nicio clipă pe care să o desprind, să o separ din curgrea timpului și să o așez în fereastra temniței trupului din care mă zbat să ies rupând lemnul zăvorului pe care-l știu pus undeva unde

Muritorule smerit, Iubirea umple fulgerător sufletul, dăruiește clipe de înflăcărare și de suferință, învăluie în plăcere și te lasă fără ea, sosește în poienile soarelui când soarele apune și-n

Să-ți alungi singurătatea din casă apoi să aștepți în poartă femeia cum lupul flămând prada împărțind zâmbete calde căutătoarelor ocolite de noroc. Deși crezi că nu te mai așteaptă

Se-ntinde somnul în cutele cenușii, liniștea și pacea se țin de mână. Sunt semne că fibra subțire se rupe, nu mai cântă cocoșii când se crapă de ziuă măsurile timpului se dilată de

Se face noapte în gânduri și tu nu adormi, se țes pânze ce acoperă somnul așteptat, râuri străine străbat întunericul pietrele stau de veghe cu ochii spre cer. Stele ard lemnul cosmic fără