Poezie
Întotdeauna ploile mărunte
1 min lectură·
Mediu
Călătorind spre înlăuntrul ființei
am întâlnit munții
cu piscuri ninse, bătute de vânturi.
De-acum singurul scop e ascensiunea
dar cui îi voi mărturisi lupta
și modul cum există în noi teama de înălțime.
Neumblată e valea pe care am fost cu tine
să căutăm izvorul pârâului rece:
cărările-s înfundate, animale sălbatice stau la pândă.
Va trebui să ne adăpostim în coliba ruinată
cu toate ambițiile noastre uitate.
Va trebui să mă părăsesc, să mă lepăd de lașitate,
convins c-o să revii printre bujorii poienii
unde ne-am spus jurămintele lunii,
unde cuvintele au rămas neterminate de teamă
să nu se transforme în cântec.
Vine toamna,
nu mai simt cum pășești de ușor
prin gândurile mele sărace,
întotdeauna ploile mărunte
și ceața lăptoasă care alunecă pe văi
mi te arată venind.
001807
0