silviu dachin

maine te voi cauta iar, voi veni, asa cum fac mereu in zadar nu iti voi pomeni mai nimic de noi, la ce bun? tot soare si ploi, tot ceruri albastre si nouri trecand de ce sa schimbam

am incercat sa asez raspunsurile mele raze in cateva izvoare pe sub frunzele argintate din oaze, ramana veci nisipul dator pietrelor tacute, zambetele si lacrimile numai de tine, de mine

În treacătul nostru, iubito, din pietrele aspre și gri, Cernut în palme versul ți-l așezam pe pleoape, Ne începeam iubirea în fiecare zi Cu un sărut cuminte, albastru și aproape, Prin camerele

îl pot vedea și auzi la orice oră din zi sau noapte, e suficient să închid ochii, haina aia peticită la coate și în dreptul buzunarului din dreapta, unde ținea cheia de la „chimniță”, raiații ăia

1.nici n-a murit, săracul, 2.nici n-a-nflorit liliacul 3.nici n-am înfipt aracul și tu vrei să împărțin în două cifra trei? să facem două jumătăți nedrepte, -ți poruncesc! azi-noapte-un

Uite cum legănați de teamă lumea Într-un atât de neverosimil tangaj! La capătul de jos stă spânzurată lunea, La capătul de sus, infinitul. N-are nimeni curaj?! Haideți, geamul lumii geme a

Vorbește-mi despre vrăbii! Cred că ar vrea să știe ce părere am despre ea. O nouă zi e doar o altă zi și atât. Din locul în care stau acum pot să văd dealurile, prea departe ca să desprind vreun

Nu știu ce credeți voi despre povești, dar eu tocmai sunt pregătit să vă dovedesc că poveștile nu sunt simple plăsmuiri, că ele se întâmplă cu adevărat și că fără să fii anunțaț, povestea, asemeni

L-am cunoscut într-o duminică după-amiaza, în parcul din Cetate. Tocmai mă așezasem la masă și aranjam piesele. Atunci a apărut. A cules de pe jos un chiștoc de țigară fără filtru și acum, cu mână

Voi purta mereu aceiasi nori albi, Flori de pai menite sa-ti împodobeasca tie surâsul, Ierni vechi stând asezate turceste Pe tronul de piatra al sufletului meu. „Vreau sa trec într-o clipa peste

și astăzi m-am regăsit, după multe căutări..., în colțul acordat fără prea multă preocupare celor lipsiți de șanse reale, domnule redactor șef. nu mă cunoști? heh, cine vorbește aici de

corabiile noastre n-au mai ajuns la tarm, parte din mine, din tine din insule fara verdeata pornite, plang marinarii spanzurati de parame si e noapte la tribord degeaba farurile impanzesc

liniște e atunci când așezat pe spate în mijlocul camerei prin fereastra deschisă poți desluși clar vocea îngerului care te cheamă acasă ghemuirea între pereții de carne e doar o joacă pe

tu ai gust de iarna cu mar copt langa fuioare de fulgi, torc linii pe urme de talpa si sania fuge mereu prin parul tau inspre Polul sud, batrane zapezile se incalzesc la foc de ursi

munti ploaie vant soare somn stele. un munte mare intr-un creier mic. viata seara negru departe inalt. alta viata si apoi alta viata. mereu alta

dacă vei rămâne om într-o zi te vei întoarce în munte ducând cu tine fără să conteze prețul toate frunzele căzute pe asfalt dacă vei rămâne om într-o zi te vei întoarce la stână pentru a

Cand vor face autopsia Crinilor adapostiti azi noapte In camera noastra, Doctorii vor fi tare mirati Sa vada ca se poate muri Din prea multa fericire.

în dansul său a prins Semănătorul să lege laolaltă-n tainic rost și soarele și ploaia și ogorul seminței să îi dea un adăpost în care coborâtă pe vecie să poată-aduce lumii

nebun cel care crede că poate trăi fără să fie iubit!

„Știu că pădurea aceea albastră în care copacii au aripi și buze, În care frunzele căzând devin scrisori Către fluturi și păsări, Nu-i doar închipuire! Și cerul

Îți simt mereu stelele dincolo de noapte, În tâmple, Nu le mai știu ascunde ziua… Hai să lăsăm șiragul clipelor inimii datorie Până când contopite în alb Mâinile vor ști să lase urme de cer

despre moarte nu se prea vorbește se moare așa pur și simplu de pe o zi pe alta fără complicații doar cu oarecare încetineală cu ezitare de parcă nu au mers oamenii la Dumnezeu să

în cele din urmă l-am prins cei mari l-au apucat de după umeri și l-au dus lângă zid slow motion - fiecare după cunoștința și ura lui lua de jos versuri mai lungi mai scurte așa cum ai lua

Urmează să crești și să speri că vei fi cunoscut de toți oamenii buni și simpatici. Nu știu ce se întâmplă, dar fără să faci mare lucru, viața se transformă treptat într-o babă grasă care te