ploua a toamna
stimata doamna,
in minte-mi coace,
printre baltoace
vrand sa se joace,
vita-de-vie.
de-o fi sa fie,
vinul sau dulce,
doamna te duce
si mai ramai...
la capatai...
dar domle, nici nu se discuta asa ceva...
adica eu, eu cel care...nu!, nici gand!
am facut rascoale, revolutii industriale
si sociale si m-am suit pe luna,
si am scris literatura de sa umpli cu
gratios si tandru, destinul mi s-a prezentat
intr-o zi ca sa imi spuna ce e viata.
credeam ca ...ma rog, nu conteaza parerea mea,
da\' oricum cineva ar
in zambetul tau zac inecate toate umbrele copacilor,
linistea amarului trece neobservata
si sensul imi scapa mereu,
ca si cand tot jocul ar fi inscenat intr-o
fabrica de ulei cu tevile
sensul vietii tale impletit
in sase sau sapte(uneori alergic de simplu!),
admirabil de sinuos,
floare necrescuta inca dar al carei parfum
imprastiat de mult timp in detalii
fara forma
si ploua, ploua-ntr-una pe pamant,
cu picuri mari ca lacrima de sfant,
tot ce a fost viata e inghitit de ape
si n-a ramas macar un vis sa poata de ape sa scape...
pe stanca lumii sus spre
intre grija tacerilor albe
rasturnate pe pianul alegerii tale,
amarul enigmelor cu vlaga din salbe
sta vesnic o stana de piatra pe cale..
ninsoarea pacatelor destin sa cladeasca,
un plans de
suparata nu esti,daca ai fi as intelege asta din privirea ta...
poate ca ti s-a asezat in suflet
ceva din praful timpului nostru,
si acum noaptea asta ecvestra
si luna din ea,
transforma totul
te iubesc desi mi-e teama
de-ntuneric ce ma cheama,
de prea multa linistire
fara rod, fara iubire,
moarte grea, de buna seama...
cheama rugul prins de floare
si mi-l fa spanzuratoare,
te
tacerea va fi totul.
eu ma strecor tiptil
in lumea mea zevzeca si ma prefac copil.
sa nu mai razi de ganduri
ca ele e cuminte.
si grohaind aparte in spartele cuvinte
te las.
aici e
in liniste deplina cuvintele imi strang,
le pun in asteptare sa stea in bratul stang
iar dreptul il voi face prea lacrimi, prea durere,
si de aceea astazi aleg sa fiu tacere.
nu voi vedea
stelele zambeau cu subintelesuri,
ca si cand era simplu de inteles
de unde izvorau dansand eresuri,
si istovite parca de lungul lumii mers
ti se opreau in talpa strainelor demersuri,
cerand cu
ma privesti la fel ca-ntotdeauna,
dar cat de trista imi apare astazi luna,
si cat de sus sunt stelele acum...;
ni-s vietile cenusa si sufletele fum,
ne este despartirea prea dureros chemare
si
am sa iti scriu,
razand, fara prea multe subintelesuri,
tarziu,
cand intre noi si voi soarele va face un cerc de foc.
nu vei zambi, nu vei fi trista, deloc.
stiu cine esti, nu stiu cine
am scris in zori un cantec,
dar nestiind canta
l-am ingropat cuminte sapand in umbra mea,
si-n loc de cruce i-am sadit descantec.
am pus si flori in jur din loc in loc,
doar epitaf n-am mai
va scriu dintre ruine de om,
fara lacrimi si fara sa-mi pese.
sunt una azi cu fratele atom
de-aceea randurile par ceva mai dese...
am fost trait cuminte si hai-hui,
ca o lumina traversand
te-am privit doar o clipa, una...
dar s-a intamplat sa fie exact clipa in care
eternitatea se cuibarise cuminte in varful degetului meu cel mic,
si din cauza asta, mi s-a imprimat pe retina
nu
am scris in zori un cantec,
dar nestiind canta
l-am ingropat cuminte sapand in umbra mea,
si-n loc de cruce i-am sadit descantec.
am pus si flori in jur din loc in loc,
doar epitaf n-am mai
doctore, imi pare rau, nu esti doctorul meu preferat!
diagnosticul e absurd, nerod, exagerat,
nu pot fi atat de bolnav cum pretinzi.
sunt sigur ca mi-ai luat bolicica si te-ai apucat sa-o
M-am oprit mirat langa ultimul zambet al oamenilor,
incercand sa descifrea ceva din sufletul lor.
nu era nici seara, nici dimineata.
ceva terminat sedea impreuna cu ceva neterminat,
se plangea
La Betesda se zace si azi,
La Betesda se moare si-acum,
Lacrimi grele pe-al lumii obraz
Sapa drumuri spre ultimul drum,
La Betesda e noapte adanca,
La Betesda ologii-s pierduti,
Creste-n
Priveste inainte si accepta!
Ce?
priveste inapoi si trage invatatura!
Ce?
Ce e cu toate aceste axiome parfumate?
Prezentul. Imi iau angajamentul sa nu precupetesc nici un efort...
Ce e trecutul
oamenii intra pe aici,
oamenii intra intr-una,
pasnic calcand pe furnici
ca sa aduca furtuna.
oamenii intra razand
in catedrala mareata,
jur imprejur se intind
nori absoluti de
SD