silviu dachin

mercic, Gabriela! ai prins bine doza de plastic de care unii s-au impiedicat eroic...:)

De-o fi una, de-o fi alta...

febra, febra, febra

un pic de nebunie de orice fel imi da pohta de viata:)

asa e vremea, timpul, ca si omul! ii faci un bine... si iaca plata:)

nimeni nu mi-a spus niciodata unde cad stelele cazatoare, asa ca ma gandesc eu ca stelele astea se \"dau roata\" si cam atat:)

mi-e ciuda ca iti pot transmite un zambet doar prin semnul ala idiot... :) noptile... eheeeee, draga moshului...

n-am zis nimic daca nu s-a auzit nimic
nimicul e un material important si urias

:) da, cred ca scriu pentru cei care au mai rams dintr-o anume generatie (mai au si ei dreptul de a citi felul ala de a se scrie), sau pentru o generatie care cred ca urmeaza. si chiar daca nu ar exista \"argumentele\" astea, ma tem ca nu stiu scrie altfel, ca asa sunt eu... neacceptat zici? nu ma mir deloc, uneori mi-e greu si mie sa ma accept:)

dom\'le, adevarul e ca iti trebuie arta, nu gluma, ca sa ai macar rabdarea sa scrii asa tampenii!

maria, nu ai dor de incurcaturi?:) cred ca printre zidurle aspre macinate de nu stiu ce vant nebun a spune \"mi-e\" e prea... riscant. eu mai cred totusi ca sufletul nostru, partea noastra macinata si ea de poezie, nu doar ca stie, dar si intelege limba romana. de-acolo ti se trage \"mi-i\"-ul ala, un fel de vorba a Vitoriei Lipan... pe drumul ala pe care reusita insemna sfarsitul tuturor celor bune sau rele!

Deh, cand l-om stapani așa cum te gândești domnia ta, vom fi care mai pe unde prin ceruri sau pe nicaieri.

multumesc celor care au rabdare sa ma citeasca

sa ma supar?:) nu cunosc termenul... Imi sunteti dragi toti, manuiti manuitori de cuvinte!

de treaba segmentare, inainte si mai ales dupa actul curajs de-a ramane pe picioare...

...sau despre a fi copac fără a fi obstacol in calea soarelui...

hehe, si saturatia inseamna viata! daca vreau sa ma citesti adica? pai hai sa iti spun o faza faina. am fost acu vreo doi ani... o trupa care cat de cat ne cunosteam si era excelent! asta era inevitabil desi era si pericolul necitirii unora mai noi. a mers bine. veneam aici ca acasa. am lipsit o vreme si cand am venit, nu mi-au mai fost citite poeziile decat \"accidental\":) noi aici cerem relatie, ceea ce e se construieste destul de aiurea intr-o astefel de comunitate. nu seamana cu ceea ce asteptam! si nici nu cred ca va fi vreodata multumirea [e care o viseaza unii. mereu cineva nou, mereu cineva care se inscrie intr-un anume stil, curent, etc... toti se asteapta sa fie intelesi, luati in seama si asa mai departe! si apoi se intampla cate o criza de felul asteia de acu (pe care o simti sau ba! daca nu simti ce simt eu nu urla la mine, oricare ai fi tu ala de citesti comentariu:P) cand ne trezim sa ne afisam pretentiile pentru ca avem dreptate! clar ca avem toti dreptate! dar daca tot avem ceva de cerut, hai sa vedem ce aveam de dat! poeziile postate nu sunt totul! e nevoie de suflet, e nevoie de prietenie, e nevoie de intelegere, de dragoste de oameni! haideti sa calculam cum putem darui si abia apoi sa ne gandim care ne sunt pretentiile... asta in caz ca mai avem timp de ele! deci, pe la mine sa treci mereu si daca ai chef, comenteaza:) poti sa faci si bascalie, nush cum, dar am invatat sa trec dincolo de ea si sa inteleg ca ti-e greu, altfel imi percepeai altfel poezia! ok?

da cine iti spuse ma sa pui virgule si puncte? ha? e frumos de-a binelea textul asta! io vorbeam de ora asta tarzie si de mine ala mai tarziu decat permit unele legi impuse mie... clar ca vreau sa imi trimiti o carte! nu oricine scrie cereste! si nu oricine citeste scrisul ceresc pentru ca... logika treaba, e pe cartela! da totusi, la astea personale (intr-o vreme era pe site o chestiune de nu imi gaseam niciodata comentariile ca cica erau personale): linistea nu e o parte majora a fericirii?

rimele, sublimele... si nu ultimele esentele adanc incolacite in alte esente... silistene, doare viersul atat de frumos ca ma simt acas la ai mei in dimineata cand tocmai a cazut prima bruma!

pe bune ca la ora asta cetindu-ti cu sete textul simt dureros lipsa virgulelor:))) adica ma intorc de o mie de ori la ce am citit ca sa fac bine legatura, altfel mi-e frica de scurtcircuite:) oare, daca in viata de zi cu zi am gandi si am vorbi ca intr-un act cu deosebire poetic nu ne-am intalni cu totii intr-o anume casa de nebuni? imi place felul in care sui spre cititor cuvintele! asta se scrie la personale: promite-mi ca vei fi fericita!