Poezie
Din când în când
1 min lectură·
Mediu
Rădăcini albe
Ies din pământul cuvintelor
Trădându-ți existența interioară.
Tremură pașii, iar tremurul lor nu e unul omenesc,
Venit dintr-un oarecare adânc al
Gândului uimit de atâta frumos.
Aș putea povesti despre tine
În propoziții începând toate cu „nu”,
Aș putea să te desenez pe pânză transparentă,
Cărbunele rezultând din arderea sentimentelor ce ți le port,
Dar da, nimeni nu vrea asta,
Așa că mai bine, din când în când,
Te cânt în sensul rotirii stelelor căzătoare.
033.879
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu dachin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu dachin. “Din când în când.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/193773/din-cand-in-candComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCSCsilvia caloianu✓\"rotirea\" \"stelelor cazatoare\"? hmm...m-ai pus pe ganduri. tot ce se stinge undeva, se aprinde altundeva, in cerc/circuit...
0
SDnimeni nu mi-a spus niciodata unde cad stelele cazatoare, asa ca ma gandesc eu ca stelele astea se \"dau roata\" si cam atat:)
0
CP\"Tremură pașii, iar tremurul lor nu e unul omenesc\"
...versurile poeziei tale ma poarta undeva departe. un taram de vise. probabil acolo unde se rotesc stelele in jurul pamantului, in special in luna august...atunci cad cele mai multe. cel putin asa se vede pe cerul noptii.
...versurile poeziei tale ma poarta undeva departe. un taram de vise. probabil acolo unde se rotesc stelele in jurul pamantului, in special in luna august...atunci cad cele mai multe. cel putin asa se vede pe cerul noptii.
0