silviu dachin

Tot dragă mi-a rămas și Cartea veche, Cireșele trecute râzând după ureche, Uriașii de pe cerul pe care umblă norii Și mult mai drag mi-e albul din sufletul ninsorii, Mi-e dragă înserarea și

sensul vietii tale impletit in sase sau sapte(uneori alergic de simplu!), admirabil de sinuos, floare necrescuta inca dar al carei parfum imprastiat de mult timp in detalii fara forma

circul prin oraș întotdeauna de la stânga la dreapta profesorul spune că aș putea deveni pm de speță nobilă dacă aș renunța la aripi și cioc ar fi suficient să deschid ferestrele după

Ne-au adormit stelele in poala De atatea verzi si albe si tacute si ale noastre Ca niste copilasi inca nenascuti raului, Inca imi razi in tampla dreapta Tineretea hotar si scranciob Ca si cand

S-au rostogolit buimace Vorbele ascultându-ți zâmbetul... Îmi puneai parcă întrebări despre Felul de a fi al solitarului, Despre greșalele mele Vădit intenționate Și de câte și mai câte

stiu ca vei zambi. eu sunt un om simplu, tu esti o tipa practica, o sa iti spun de vise, o sa iti cant viata mea, o sa plang ca sa vezi curgand lacrimile, o sa fiu eu insumi mereu. lumea

scriu acum în liniști suprapuse, în liniști dinspre stânga pieptului încovoiate inegal peste albul palmelor tale. valurile gândului au încălțat astăzi poante acvatice, le simt lipindu-se

- Nu-mi spune că te gândești la... Urmează un chicot subțire. Ei bine, chicotul acesta aveam să-l port într-un colț de suflet pentru totdeauna. - De aici, de la etajul 9, lumea e mereu altfel.

mai lasa-ma putin, atat cat sa pot sa respir un petec de cer, atat cat sa urc un munte de pe luna, cat sa inteleg un mic mister si apoi vom fi impreuna. mai lasa-ma te rog sa ma dezobisnuiesc

fiecare om iubește pe un altul necunoscut lui de pe altă lume necunoscuții care și ei ne iubesc la rândul lor știu despre cine e vorba dar nu vor să recunoască eu de exemplu oricât aș încerca să

albastru nu e o culoare. albastru e un ideal, tu esti o simpla intamplare eu sunt un individ banal. si mama e o intamplare, si ce s-a intamplat de-atunci s-a sfaramat in forme rare peste

Știu că mi-ai explica prin zâmbete Răsfirate în amieze molatec Rațiunea crengilor rămase fără frunze Miezului de iarnă, Dar m-aș prea vedea mereu bătrân, Piedică altei fericiri. Mai bine

iubita mea, si tu, si eu, daca vom mai privi intruna la steaua moarta de pe ceruri vom fi cuprinsi de omenire si dusi cuminti la un muzeu... ce mai conteaza o minune, raspetrecuta pe pamant cand

îmi plac zilele în care vecinul de deasupra uită bormașina pornită în betonul meu existențial prin zgomotul nenorocit ca printr-un periscop las privirea să îmi alunece în apartamentul lui

într-o seară îți vin în minte toți cunoscuții și necunoscuții a căror viață ai fi putut să o trăiești tu poate că ăsta e un exercițiu salvator o ușă tăiată în pânza cortului care îl

dimineața sunt mut mă recompun mecanic și înainte de a deschide ochii îmi ofer pentru o clipă bufetul suedez al cuvintelor știu exact unde trebuie să ajung trăiesc uneori

cresc flori in acesta primavara peste urme de pasi in plecare, m-ai privit zambind ultima oara si am plecat pe alt drum fiecare. tu in inima mea sarbatoare, eu cu suflet petala de

moartea e teribilă pentru actori. ea nu stă de vorbă cu măștile mai mult decât ridicol prăbușite peste față, moartea e o doamnă, îți spune în față adevărul și poți sau nu să alegi

șapte și un sfert cele două avioane din est traversesează cerul omul de la primărie mânjește iarba cu o soluție incoloră să nu prindă copiii căpușe zice el mai iau o gură de apă peste câteva

salbatec modern, in tufisul meu ergonomic, ma tolanesc in asteptarea prazii. comod, cu castile la urechi, ascult ultimele stiri BBC si ragai satisfacut la cresterea dolarului. gol pe

nici urmă de rod! îl iubesc păsările… doar umbră! îl iubesc călătorii… al treilea an! a treia veșnicie… degeaba! smo-chiiin, smo-chiiin… un singur an! rostește stăpânul

purta o bonetă imensă vișinie când râdea buza de sus îi tremura ușor era întotdeauna proaspăt bărbierit și pregătit să dea o explicație lucrurilor care nu interesează pe nimeni așa l-am

au coborât două păsări la poarta abatorului elegante păsări au ciocănit de două trei ori a ieșit portarul în pas alergător s-a plecat sfios înaintea lor poftiți poftiți în birou domnul

știu sigur într-o seară bunicul va coborî în mine ca să dezlege câinele mamă va striga-o pe bunica vezi de copil și spală-l că ni ce murdar îi du-te mă-n casă că ț-am adus lapte de capră na