Poezie

sfânt naiv

2 min lectură·2 iulie 2012

Mediu

circul prin oraș întotdeauna de la stânga la dreapta

profesorul spune că aș putea deveni pm de speță nobilă

dacă aș renunța la aripi și cioc

ar fi suficient să deschid ferestrele

după furtună

ca să fie vorba despre mine în toate poemele sociale

dar eu nu discut cu astfel de oameni

eu am un câine amator de sirene are în stăpânire o stradă lungă

din orașul vechi

jumătate din el urmează o linie continuă

cealaltă jumătate vine cu mine oriunde mă duc

cu labele din față zgârie ușile până când clovnii părăsesc ambulanța

e doar un joc nimeni nu simte durere

ori vreo senzație de micșorare adâncă

alteori trebuie să rămân acasă

strâng atunci de prin pereți minciunile vecinilor mei

seci și dezarticulate

îmi iau pulsul între două urlete ale unui cocoș care

nu știu ce mai caută în oraș

poate vreți să umblăm iar în costume populare

să vorbim ca la țară cu ie și cu îhî și să nu ne mai spălăm pe dinți

tatăl meu a lucrat în șantier purta pe mână un ceas rusesc

el a turnat beton peste toată grădina

peste pomi și peste morcovi și peste locul unde e îngropat bunicul

tata a fost un om puternic

noi nu l-am văzut murind nu l-a văzut nimeni

vă iert din cauza lui

de obicei plec de acasă noaptea

prietenii mei ar trebui să facă la fel

atunci umbrele te amestecă elegant

în tot felul de întâmplări ciudate

001.511

silviu dachin. “sfânt naiv.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-dachin/poezie/14010292/sfant-naiv

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.