Când o să piară din speranță ‘Te Iubesc’’
N-o să mai bată inimi calde pentru nimeni
Golind pământul de tot neamul omenesc
Desprindem sufletul crezându-ne mai liberi
În astă viaț-am așteptat să plece
A murit pisica
Boncuise în grajd cu porcul
Măgarul filma spectacolul morbid
Rânjea isteric cu neuronii plecați
Ambulanța sosi în grabă degeaba
Un brancardier cu ochii injectați coborî
Să curgă pune-n șoaptă un cântec liniștit
Cu ochi-nchiși încearcă s-ajungi să simți ce simt
Pe mâinile-ți întinse eu lacrimă plătind
Fierbinți prelinse-n palmă să simți focul ce-l simt
Deschide-mi
Și-are să curgă timpul veșted strâns în noi
Golit de roate bate ceasul doar din arcuri
N-are să-i pese cine plânge-ascuns în nori
Considerând simțiri de om meschine fleacuri
Și-are să curgă timpul
Se-așează brumă peste frunza arămie
Copacii freamătă privind creanga pustie
Florile-și lasă pe pământ sămânța vie
Distinsa toamnă încheind a sa domnie
Haiducul vânt pornește-n goană vijelie
Cireada
Întind mâna, e liniște
Adun întuneric în palmă
Alunecând în pori mă condamnă
Strigând lumina ard
Răspunde luna aprinsă
Căutând soare întind mâna
Îngheață printre stele în beznă
Mă retrag să ascult
Întunericul fuge cotropit de lumină
Fereastra visului se închide tăcut
Deschid ochii și întâlnesc realitatea
Se uită la mine râzând șugubeț
Oare ce va fi azi?
O altă zi pornește imperturbabil
Umblând cu gândul despletit citesc în valuri
Pasul oftează șterse urme pe nisip
Copil bătrân călătorind fără de maluri
Întreabă marea cât de-adânc s-a rătăcit
Vântul ascultă clătinându-se
Când mă privești o floare-n inimă sădești
Rostind: „mi-e dor” în aripi calde mă topești
Și-un „te iubesc” plutind să-ți bată la ferești
S-atingă sufletu-n adânc, să îmi zâmbești
În palme-ți pun
Plouă tremurând ascuțit
Norii mă urmăresc magnetic
Se plimbă desfigurând lumina
Pătrunde rece întunericul ars
E haos turbat orb și nu găsesc ieșirea
Spre nicăieri mă desparte furtună
Jumătate
Speranțe, iluzii, dorințe, concluzii
Asta e viața
Un echilibru dezechilibrat pe alocuri
Un incert continuu întrerupt brusc
De, asta e viața
Citește ‘’Pax magna’’
Poate-nțelegi cine ești
O
De când nu știu mă-ntreabă lacrima de tine
Curge fierbinte strecurându-se șoptit
Uscând retina meditează printre rime
Secate pleoapele căzând în asfințit
Când ai plecat ai luat și sufletul din
Cea mai frumoasă floare din suflete răsare
Pictează-n nopți culoare, prin vise alergând
Lumină sclipitoare, în ochi aprinde soare
De ce-i strivită oare nu știu să mai răspund
O tristă încântare
Scuzați acest deranj, gasit-am ce-i de vină
Iubirea a greșit, nu-i timpul ei să vină
Învață s-o alungi căci mușc-acea jivină
Iar sufletu-i zorzon, atârnă-n strofe rimă
Gândul e vinovat, nu
O gură de vin aș mai bea
Să pot adormi între stele
Nici somnul să vină nu vrea
Când dorul tot caută semne
O piatră-i pe inima grea
Atârnă cernindu-se-n vene
Cioplită-i de clipa ce-a rea
Doar timpul
De ieri a început să piară mâine
Prezentul vrea trecut și-n viitor
Blestemul amintirilor supune
Osândă car durerile de dor
Târându-se merg zilele spre noapte
Urcând spre asfințit
Spune-mi iubire, cum devi îndrăgostit
Abstractul orb sădind în suflet primăvară?
Poate să fie un miracol fericit,
Poate să fie o sămânță de povară
Spune-mi, de dragoste poți fi
Trăim în lumea rece
Pierduți de realitate
O formă fără fond
Când dragostea te arde
Cine-a decis ce-i rău,
Ce-i bine, cine poate
Doar reguli fără rost
Din suflete-abdicate
De ce mă seacă dor
Nu
Unde sunt ochi-aceia blânzi fără de nori
Sufletul bun, focul aprins, lumina caldă
Unde e inima pictată în culori
Au dispărut, toate s-au dus plecate-n grabă
Unde sunt eu?, unde esti tu?, ce
Se-nchid în ochi spre încântare vise mute
Acoperind cu aripi ude zborul orb
Târând spre noapte amintirile flămânde
Se-necă-n valuri căutând albastrul mort
Pălind culorile umbresc fără lumină
Se
Am întâlnit un înger, ce mirare, ce minune
Fără de știre m-am trezit îndrăgostit
A-ntors privirea către mine cu un zâmbet
De-atunci mă arde bietul dor nemulțumit
În realitate a putea nici că se
Te văd pe tine, doar pe tine te mai văd
În toate florile de câmp și la ferestre
Te iau cu mine dimineață într-un gând
Până mă-ntorc se-adună sute în buchete
Adorm cu tine, doar cu tine-n vis
Să fie lumină, și întunericul a sucombat
Să fie om, și plămădită e făptură
Să fie doi, și o tăcere-a amuțit
Dintr-o cutie o tristețe s-a ivit
Să fie rău unde e bine, și-a stricat
Să fie noapte între
