Poezie
Hotarul ce mă-ntunecă tăcut
Volumul - Tristeți îndrăgostite
1 min lectură·
Mediu
Cresc ziduri abisale
Prăpăstii șuieră despicând hotarul
Puntea suspină mistuindu-se despletit
Porțile-nchid afară sufletul
Soarele-și caută lumină
Inefabil întunericul crește ofilit
Privirea udă strălucește alegoric
Asfințit duc mâna la tâmplă și cad
În palme arde gheață
Troiene urcă răscolind cerul desculț
Norii stâncoși înțeapă urmele goale
Inchid ochii fugind înăuntru
Furtuni aleargă rătăcit
Seducător vântul înoadă aripi
Zborul descalecă pășind absent
Ascuns în prezent bântui despărțit
Alunecă timpul șoptit
Sapă riduri călcând tot mai alb
Liniștea mă însoțește dormind
Exasperat îi strig să tacă
Ecoul dispare în hotarul abisal
004
0