Silvia Goteanschii
Verificat@silvia-goteanschii
„my soul has fun”
silvillina@yahoo.com minunea va veni mai tarziu - ed. Princeps Edit 2011 dramaturgia lucioaselor funii - ed. Vinea 2014 minunea care va veni - ediție reluată, ed. Vinea 2015 dulcele meu asasin - ed. Vinea 2016 memoria hienei - ed. Știința 2018
face bine trecerea ta !
Pe textul:
„Semnal editorial "Minunea va veni mai târziu"" de Silvia Goteanschii
Recomandatpoate rupe cerul -
nu e de mirare
că ninge
aici m-aș fi oprit, despre cât de multă e zăpada ne spune foto și cerul rupt.
mi-a plăcut, silvia
Pe textul:
„vocea lui " de Luminita Suse
și ție, ionuț, așa să fie ceasul.
Pe textul:
„Semnal editorial "Minunea va veni mai târziu"" de Silvia Goteanschii
Recomandatsa ai parte de cititori frumosi, ai o poezie luminoasă !
cu mult drag, silvia
Pe textul:
„Apariție editorială: „Siaj” („77 studii despre unghiuri de fericire”) de Magda Mirea " de George Pașa
Recomandatîmi place și imaginea gândurilor care se lovesc de uși, de hublouri, ar fi ceva dacă ai mai lucra pe text ...
Pe textul:
„fiord" de Ottilia Ardeleanu
stii câte se poate face cu o bătaie din picior?!
asta, desigur, dacă nu e oglinda crăpată sau nu e vorba.....doamne ferește, de vreo piele de ...porc, în loc de piele de șarpe, spre ex. :):)
Domnule Sibiceanu, spre rușinea mea, n-am știut, dar promit să mă \"documentez\".
Mai vin eu cu breșe, să vedem... poate schimb sensul vieții :)
multumesc amandurora cu drag, silvia
Pe textul:
„cel mai frumos nebun " de Silvia Goteanschii
Sper sa mai fiti pe agonia, alaturi de mine, atunci cand se va intampla minunea !
Pe textul:
„Semnal editorial "Minunea va veni mai târziu"" de Silvia Goteanschii
RecomandatPe textul:
„cel mai frumos nebun " de Silvia Goteanschii
Luminita, multumesc pentru luminita! sper ca nu vei ramane cu aceeasi impresie daca fac shimbul de care vorbeste Liviu.
Liviu, pare o impietate :) :) dar, chiar ai dreptate...
drag de voi, fug, băiatul meu țipă că vrea la tobogan, dar, moi, de-a pururi îndrăgostită de un cel mai frumos nebun mă voi întoarce să vă mai scriu despre asta...
Pe textul:
„cel mai frumos nebun " de Silvia Goteanschii
mortul e mort,
dar oamenii îl ating pe față cu mâinile
să-l doară
Pe textul:
„strig altă lume" de maricica frumosu
aici e frumos și e mai bine să fie lăsat gând ( iar o cugetare, o reflexie trebuie să fie scurtă, să fie profundă, să nu încâlcească, ci să limpezească etc.):
durează câteva clipe -
eternitatea e o regină goală.
Pe textul:
„regină goală" de maricica frumosu
Pe textul:
„prin absurd, caii oanei pellea " de Ioana Barac Grigore
apoi, titlul face trimitere la \"absurd\" și \"prin absurd\". iar confuzul creat e abosolut fermecător.
ioana scrie ca un cal sălbatic, are un potențial de invidiat.
las semn aici de apreciere pentru textul acesta și pentru multe altele pe care le-am citit, pentru imaginația debordantă si imaginile inedite:
\"mi-ar plăcea mai mult călătoriile dacă n-ar trebuie să mă iau cu mine
niciodată nu există și noi am auzit
altfel, tăcerea decolării ușoare\"
sau
\"vântul era puternic în acea dupămasă
mai puternic decât orice ființă umană sau inumană\"
Pe textul:
„prin absurd, caii oanei pellea " de Ioana Barac Grigore
se pare că înainte erai îndrăgostit
de o lume mai faină
și de magia aia că ești cineva - ce condiție avem de ales?
cea de \"monstru sacru\" care te smulge dintre oameni, sub pretextul piedestalului, sau cea a \"nimicniciei\" care te identifică cu ei?
îmi place cum ați ales, între a exista și a exista oficial, să existați oricum, invincibil.
dar, domnule George, așa din curiozitate feminină, cam de pe la ce vârstă iubitele nu mai sunt decât un venit........?
Pe textul:
„invincible to everyone" de George Asztalos
ochește spre sud și trage. între lumină și
întuneric, dilara ține umbra de braț.
dilara intră în burta orașului. undeva
spre nord, dilara râde, fumează și râde.
de la sprâncene la tălpi, cerul
e o pană de struț.
un arcaș taie cerul în două. ceva erupe.
strada și o beznă elastică. undeva,
dilara se gândește la moarte.
dilara n-are memorie. dilara spune:
în patul ăsta te tai în bucăți. ești rumeguș,
alex.
Pe textul:
„dilara" de Alexandru Gheție
Ottilia, frumos că ai simțit!
Tudor, dacă poezia te-a făcut să revii asupra ei, atunci, am avut amândoi de câștigat, eu scriind și tu citind!
Liviu, mă bucur că ai găsit textul omogen. Cum îți place ție să spui :), onorată de prezență!
Pe textul:
„n-am murit, cineva ne-a înscenat moartea" de Silvia Goteanschii
ce-mi place aici e cum s-a lucrat cu pilda și caricatura, în același spațiu.
finalul l-as fi vrut mai putin aforistic, mai măscuit.
de-aici iau cu mine: până-ntr-o zi când unul dintre ei a dat nas în nas la colț de stradă
cu un călugăr, ai cărui ochi aveau o chemare spre liniște.
Pe textul:
„Mielu" de George Pașa
și-or mai fi, cum îmi place mie să spun :)
Pe textul:
„Sub ploaie" de Ecaterina Ștefan
Pe trotuarul din fața pădurii
cineva a scris iartă-mă și un nume.
Alături pui de măceș înfloresc.
Prin huruitul motoarelor de mașini
încerc să-mi închipui povestea
din spatele frazei. Desigur, totul
răzbate prin dragoste și mai mult
de atât, rămâne în ea. Poate c-au stat
și ei îmbrățișați sub ploaie, când
alții fugeau, au mâncat căpșuni lângă
cinematograf, poate că au băut cola
câștigată cu niște capace mai
norocoase, înainte de film.
Pe textul:
„Sub ploaie" de Ecaterina Ștefan
textul ar merge incheiat dupa film, ultimele doua versuri cu locul predestinat repeta ideea, pentru ca asta spui cand vorbesti de scrisul acela, iar cuvantul poate subliniaza clar ca tabloul reconstituit de tine este o supozitie, o ipoteza, prin care, si datorita tehnicii de spunere, se ajunge cu succes de unde s/a pornit.
cu toate astea, chiar daca nu mergi in intampinarea sugestiilor mele, e un text foarte bun, care dovedeste ca scrii dezghetat si \"pricopsit\" :) si ai pornit cu dreptul pe drumul acesta pretentios al spunerii \"ce e scris (curios cum sinonimizeaza aici scrisul cu predestinarea), rămâne\", de la premisa existentei prelabile a unui lucru.
Pe textul:
„Sub ploaie" de Ecaterina Ștefan
