silvia caloianu

Imi pare foarte ridicol, scuze...Gasesc insa cumva timp, nu azi, ca sa vin, tot aici, sa explic (daca nu inchideti cumva pagina, pana atunci...).
Puteam si sa tac, nu am intervenit insa ca sa ofensez; eu sunt obisnuita sa revin asupra textelor mele, refac, pledez pentru cursivitate, melodicitate (depinde etc., etc., etc), se stie...

Mii de scuze pentru indrazneala si, te rog sa nu interpretezi ca pe o \"bagare in seama\" gestul meu de a interveni, din cand in cand, gest, care se refera la poezie si nu la omul, autorul poeziei (ai o aluzie...in subsolul textului precedent...). Deci, iata ce ma vrut sa spun: nici un artist al cuvantului de pana acum nu s-a mandrit cu o asemenea expresie \"geamatul nasterii mortii\", care este una greoaie si considerata eroare de stil. Poezia este prea buna, ca sa o suporte neschimbata - mai cu seama intr-o viitoare carte - daca te incapatanezi sa nu o schimbi aici, doar pentru ca am zis eu.
Felicitari pentru aceasta poezie, intr-adevar e una dintre creatiile tale reprezentative.

Constat ca ai pus accentul pe sintagma \"e ora\" (separata de context, cu pauza de vers), ceea ce mie nu imi suna bine, iar poezia mi-a placut mult: cel putin, vad un aer proaspat pe siteul acesta - atat in plan ideatic, cat si in expresiv - lucru imbucurator.
In ultimul tim, tot mai rar gasesc pe poezie.ro un text, pe care sa il citesc cu placere, de la inceput, pana la sfarsit, fara ca acesta sa ma oboseasca....

Ai dreptate, Vladimir, e inceputa partida si...e una dintre cele mai fascinante, fara de alternativa...Asa vad eu de aici, in ochii acelei femei...

Cred ca esti o fiinta sensibila, incerci sa intelegi anumite lucruri, dar te vad inca derutata...Imi pare rau sa crezi ca cineva a vrut sa te sfideze, sa te ofenseze, imi dau seama ca nici tu nu ai vrut sa ofensezi: ai fost doar sincera. Iar Radu Herinean a incercat doar sa te faca atenta asupra modului in care iti exprimi impresiile despre un text. In ce ma priveste, te rog sa citesti ce am zis mai sus, incercand sa fii mai receptiva, pentru ca sensul este acela, literalmente, si nu se supune interpretarilor. Sunt sigura ca vei intelege, pana la urma...Nu as vrea sa stiu ca te simti aiurea...

Evident, m-am implicat in sensul mesajului, desi m-am straduit sa nu fie chiar sesizabil, pentru ca eu as fi spus in general cu totul altceva: aceasta insa e poezia ta. Crede-ma insa, expresia \"clipă plutindă, / Agățată imponderabil\", imi pare redundanta rau :), iar nesimtind simbolistica acelor corbi albi, nu mi-as dori sa zbor impreuna cu ei, in plus, nu mi-ar permite orgoliul sa ma interesez de resturi, chiar daca acestea sunt \"de la ospățul zeilor\".
In ce priveste pielea de sarpe...impresia, posibil, imi vine din cauza suprasolicitarii acestui simbol in poezia romana (nu vorbim si de basme acum)... Hai sa iti mai sugerez ceva, daca tii la \"pilea de sarpe\" :), sa treci cuvantul \"bolnav\" la inceputul ultimului rand. Nu iti suna mai bine? Uite eu asa ma joc, in timp ce scriu, numai ca din mers, ca si cum as incerca variante cand joc sah...

Semnele de punctuatie si majusculele sunt o chestiune de gust, consider insa ca textul tau sufera de redundanta (de ex., simbolul sarpelui, in final), ar mai fi altele de spus, mai usor mi-a venit sa iti ofer o varianta \"slefuita\" etc., in viziunea mea, spre comparatie (m-as bucura sa iti placa, dar nue obligattoriu, desigur!):

am crezut
în culorile răsăritului
pentru o clipă
agățată imponderabil
între o lacrimă și un surâs
am întins mâna și le-am atins
m-am simțit contaminată
de frumusețe
si am zburat
pe lângă corbii albi
către focurile comorilor
resturi
de la ospățul zeilor
pentru o altă clipă
căzândă
mi-am amintit
sentința
adânca prăpastie
dintre un surâs și o lacrimă
m-am întors
în pielea unui bolnav de culorile apusului

Nu m-a uimit sa vad ca nu v-a placut acest text - spun pentru acei care au declarat, dar si pentru acei care nu au declarat -, deci, nu m-a uimit, la fel cum nu ma uimeste cand place cuiva ceva sau, de cele mai multe ori, cand place intregii multimi ceva, iar mie nu. Radu Herinean are dreptate. Eu insa \"am rezonat\", nu pentru ca am scris despre vapoare si becuri - chiar am scris! :) - , dar iata de ce:
1. \"Domnul\" a creat un mediu armonios, o interactiune a lucrurilor, o armonie, o cauza pentru fiecare efect si...Ne-a rugat sa nu intervenim. (Rog, sa reflecatati in acest sens, de ex., asupra interventiei omului in mediul natural.)
2. Atata timp cat neuronii SUPORTA \"colindele anotimpurilor\",\" sangele\" \"va uita\" \"sa iasa din inima impietrita\". Ideea transparenta: neuronii TREBUIE SA-si CREEZE \"anotimpurile\" si nu invers. Desigur, e loc de multe interpretari, ceea ce dovedeste inca o data faptul ca e o poezie reusita: incita gandirea, rezultatele nu intarzie sa emotioneze. Interpretati de exemplu, in contextul expplicat de mine mai sus, sintagma \"sangele uita\". Asa e cand \"te lasi\" la voia intamplarii, a \"anotimurilor\", asa vei ramane: cu inima impietrita.
3. Ultima strofa constituie o aprofundare ideatica. Lumea e asa cum este: curioasa, impulsiva, neincrezatoare. Ar trebui sa va para convingator imperativul: nu spargeti \"becurile\" (pana la urma, de unde va vine si lumina, nu doar esteticul), nu interveniti, nu afectati armonia...Desi, \"Dumnezeu\", o va repara sau macar, eventual, va opri fenomenul negativ (\"cate-or mai fi de spart / pana dumnezeu va trece atlanticul\"). Mentionam aici si speranta \"va veni\", care suna defel ca un avertisment infricosator, de apocalipsa...Pur si simplu va veni, ne va convinge ca suntem rai, sa ne fie rusine...\"Atlanticul\" poate avea o explicatie speciala, dar nu neaparat. Aveti in fata o poezie, de acea imaginati-va cat de mult se schimba situatia, daca zicem, de ex. \"pana dumnezeu va trece\"... \"muntii\", \"marea\", \"cateva galaxii mai albastre\" - cum as fi zis eu!:) - etc...
As putea continua, as putea \"rasfoi\" sensurile, ca sa va conving ca e o poezie reusita, dar imi ia timp. E o poezie care a trebuit sa va fascineze prin concizia sa, capabila de a sugera atatea idei, pe care urmeaza inca sa le gasiti. E o placere pentru mine. E...parerea mea.

Am revenit asupra textului, am schimbat cate ceva si, abia acum ma simt impacata cu ceea ce am scris, fapt pentru care iti multumesc: a contribuit si parerea ta...

Imi pare rau, am uitat sa iti scriu numele in \"concluzia\" de mai sus :(

Mae, esti binevenita si fara de stele, doar cu o impresie, ca aceea de mai sus...Cel putin, poti fi sigura, in asemenea caz, ca nu te simti aiurea, dupa ce vin altii sa conteste valoarea textului mentionat de tine...

Vladimir, da, da, am zis ca nu ma supar orice ai zice...Si, chiar nu de suparare e vorba, dar...citesc-citesc, ce spui si, ma minunez sa constat cate lucruri te preocupa, citindu-ma! Si, ma intreb: oare cat de bine trebuie sa fii informat, asa incat sa iti permiti sa afirmi, triumfator de sus si tare, de la tribuna, ca in poezia mea as dialoga cu \"un pretins interlocutor, cu identitate definibila doar in imaginatie\"?. Nu, nu am de gand sa iti comentez toata exegeza de mai sus. Dincolo de glumele tale si de...un fel de tristete a mea, iti multumesc pentru sinceritate.

Maria, sunt aproape uimita sa te vad la un text al meu, desi e absurd ce zic, stiu ca m-ai citit pe \"saturate\" de ziua mea :)
Marin Constantin Daniel, am impresia ca esti un nou cititor al meu (daca nu esti, eventual, o clona:)!), m-as bucura sa stiu ca mai intri, te voi citi si eu.
Florin, eu imi programez anotimpurile, inca :)
va multumesc, tuturor, pentru impresii.

Mihaela, pari intr-adevar trista...Nu-ti imaginezi cat m-ai sensibilizat...Am motivele mele pentru a simti acut durerea din poezia ta...Uneori trisam, mintim, considerand ca asa e mai bine...Uneori evitam sa constientizam anumite lucruri...\"estetica tacerii\"?...

Diana, sunt chiar foarte necajita, cand schimb ceva in text, ceva esential, dupa ce l-a citit deja mai multa lume. Am scris textul asta cred ca intre orele 6 si 7 dimineata, foarte somnoroasa, l-am publicat si...m-am cam ocupat de altceva, constatand, mai tarziu, ca am scris \"Iung\" in loc de \"Jung\", \"anuma\" in loc de \"anima\", \"arhitep\" in loc de \"arhetip\"...Desigur, intram in pamant de rusine! :) Si, in plus, nu imi placea finalul...
Ma bucur ca \"ai prins\" ce imi pare important si...aha, evadare in...\"portocala\", \"mitul\" meu...exotic :)

Cristina, imi imaginam ca poti veni sa zici ceva, nu chiar si cu steluta, sincer...Stiu ca nu e un text cu emotiile la indemana...\"Omul trebuie sa devina ceea ce este\", a fost aforismul preferat al lui Nietzsche, eu nu am ales \"arhetipul bunicii\" (plasat de catre profesor, in poezie), prin care Jung subintelegea femeile care considera drept copii toate fiintele din jurul lor, tratandu-le ca atare, manifestand chiar...tiranie. Asta am vrut sa zic: ca nu, nu aleg \"bunica\", imi e frica insa si de restul mostrelor sale arhetipale...Nu stiu daca sunt explicita...Mie imi suna la locul lor intrebarile \"dar ce dar cum\", pentru ca imi evidentiaza deruta...Apropo: am scos focul! :) De la el a pornit, de fapt, textul acesta al meu, reflectam asupra simbolurilor...Stii ca...il respect pe Jung, prioritar, pentru descoperirea/promovarea dumnezeului intim, pe care l-am simtit in mine inainte sa aud de acest psihanalist? :)

Am observat cateva regretabile greseli de tst, nimeni nu mi-a zis nimic (doar Alma, mai dimineata, a observat una), nu stiu ce ati crezut, imi pare rau, am corectat...am intervenit acum si in finalul textului, mentionez aici, pentru ca m-as bucura sa il recititi in formula respectiva...

O dragoste adevarata, rezistenta trebuie sa fie aceea, probata in timp, ca a voastra! Fiti fericiti, bucurati-va unul de altul, fiti aripile unei si aceleiasi pasari, cat mai inalt, mai inalt, impreuna!

P.S. Sunt suparata, suparata, suparata!, ca aflu ultima, Filip, ca nu mi-ai spus: doar ne-am auzit zilele acestea pe ym! Penalitate: fara nici o scuza, veniti impreuna la lansarea cartii mele! Inca nu stiu data, dar nu conteaza: nici o scuza, vreau sa va vad! Poate gandesc pentru voivreo surpriza, pe aici, pe la Chisinau

Nu prea vad rostul afirmatiei \"mă uit în oglindă în fiecare clipă / port pe mine cioburi de fețe\", adica nu inteleg de ce \"în fiecare clipă\"? Chiar daca in sensul ca ai spera o schimbare, oricum imi pare banal spus si chiar redundant in contextul poetic. Exceptand aceste randuri, discursul tau raneste, raneste, raneste cu...rana sa, pictata afectuos intr-un limbaj original, metaforic...Imi vine sa mangai personajul cumva, sa il consolez, sa sting cumva durerea aceea sfasietoare...Ce forta, ce forta au cuvintele tale! Traita sau nu, starea aceasta a ta, poetica, \"atinge\", asa incat ratiunea uita sa delimiteze arta de realitate...Felicitari! Plec rapusa...Rapusa...

M-a impresionat si, nu intamplator, expresia:

\"u și u
din Nu
din Tu\"
Am dezvoltat si eu sensul \"uuu-lui\" meu, cumva, prin textele mele...Daca dai cautare, pe poezie.ro, la uuuuuuuuuu sau u u u u u u u, gasesti si cate ceva din mine...De ex., daca ai timp, deschide sa vezi în limba nopților paranoice
sau U u u u u u u u u u u u u u u u u u u

Te urmaresc, ma bucur ca te-ai \"aprins\" si scrii...

O pausa matriioska \"infipta\" in \"trotuar\" (sic! sic1 sic!), chiar e...buna gaselnita! Mai buna metafora pentru aparenta, de ex., nici nu se putea gasi! Tocmai cand crezi ca sta bine-merci sufletelul acela intr-un loc anume, hop!, ca iese din el - tot el! - nestingherit, si...adio! :) plina, plina de sensuri poezia ta, ca sa nu mai zic cat de mult mi-au placut primele doua randuri ale ei, si \"literele-gloante\", si cantecul in care \"se striga\" \"trenurile\": \"LA-RE-VE-DE-RE\"...

Eh, ce sensibil mai esti! Stii doar parerea mea cea buna despre poeziile tale! Si eu ma impiedic de \"barbarisme\", expresii in limbi straine cand nu au o acoperire livresca, atunci cand nu constituie o referinta...Se pare insa ca...divagam...Parerea mea persista: poezia ta respira un aer mia original fara de \"raze de argint\". Punctum. :)