silvia caloianu

ies de aici impovarata de tristete, dar si luminata de un rafinat spirit, deopotriva...

esti printre autorii pe care ii citesc imediat ce le observ noile lor texte, dar uneori, ca si acum, imi e foarte-foarte greu sa zic ceva.

poate vin altii, mai putin sentimentali, sa imi motiveze gestul de a atrage atentia cititorilor asupra ecestei monumentale expresii poetice.

nu as fi fost eu insami, daca nu as fi revenit (chiar daca pe unii ii exaspereaza procedura), considerand ca trebuie neaparat sa mai spun ceva. Am uitat sa mentionez: titlul! E perfect...De aici si concluzia comentariului meu de mai sus...

dincoace de pretextul dureros al parabolei, ti-a reusit o poezie pentru care te felicit! ai multa forta sugestiva, emotionanta, originala. si,nu, nu pentru ca as fi la curent cu ceva anume, nu! de ex., expresia \"sub o umbrelă ni se vor îneca / plutind îmbrățișat sentimentele\" \"mi-a dus\" \"gandul\" \"spre locuintele lacustre\" ale lui Bacovia. ii acord aceeasi nota, de apreciere. (si, imresionanta completare semantica: \"alge brune-gălbui în carnea ta /cu ape umbra săpând\"...)

...eu as coate sintagma \"până la urmă\" (vezi cat de bine se impletesc sensurile si cat de bine suna fara aceasta, fara \"luna-urma\" (pacat, in care eu cad chiar destul de frecvent: scriu pentru ca mi-a venit \"sunetul\", :(, \"muzica\").

...acum, uite cu ce \"ma joc\" :D, eu, de regula, dupa ce scriu ceva : as modifica randul \"că de fiecare dată te aștept surâzând\", asa incat sa nu am \"daTă Te \"; la fel, \"lanuL Lui\" si \"steleLe/La\".

de fapt, am impresia ca expresia \"ți-ai lipit de tălpi stelele\" e una prea la indemana, vehiculata, asa incat nu prea face casa comuna cu restul inedit al poeziei. cred, chiar, ca dauneaza, acolo, in debutul discursului tau poetic: poate induce in eroare opinia cititorului grabit, ce s-ar putea intoarce, eventual, de la poarta).

si, in graba, in lipsa de timp, semnul meu...

Dana, ce spui?:( Nu am cuvinte...

\"intre timp\" am mai citit de cateva ori poemul acesta, i-am savurat subiectul, modul neasteptat in care se dezvolta,
m-a impresionat de unde porneste si pana unde ajunge, ca sa nu mai zic de autenticitate si...ce personaje, ce mai personaje!!!
Deosebit pe gustul meu, spus:
\"Atunci i-am privit mainile mi s-au parut absurde si am zambit
Zambeam zambind si ma gandeam la mlastini\"

si...ce bine ca ai raspuns parerilor despre aceste idei poetice ale tale!, pentru ca, astfel, le-am observat si le-am citit si eu, si...chiar nu pot sa nu le recomand tuturor doritorilor de a savura profunzme si expresie inedita.

in ce s-a implicat diavolul? in suportul perfectiunii sau in viziunea noastra? sau...pana si diavolul nu mai e acel consacrat?

ei! :(
...eu am vazut Prupul impasibil tulbure ca mintea unui senil si nu aveam voie sa ma opresc pe pod sa ii fac o poza pentru albumul familiei.

Alma, am schimbat un singur cuvant in textul acesta, dupa ce l-am reprodus din negandirea noptii de azi. ma mai deranjeaza - poate - \"gratiosi\", dar nu cred sa il mai schimb, pentru ca dorm deja.
de la mine nu poate nimeni sa astepte nimic :D, pentru ca sunt ceea ce sunt, in functie de circumstante si doar acestea ma pot favoriza...
doctori disperarii sunt probabil psihoterapeutii...
vezi doar ca aberez? :D
nu e decat firescul discursului, in jurnalul de azi, asa ca...nu ma repet \"cu ceaiul si interviurile\", desi am avut azi multe interviuri si ochii obositi, si ma gandeam la o procedura cu ceai :)
nu stiu de ce am impresia ca steluta ta e o bomboana pentru un copil plangand...
cum l-ai vazut: abandonat, al nimanui sau...cersind atentie?
uneori (sau mereu?) e f.complicat, incuract...neadevarat, totul, inclusiv ce spunem...in general...

sper ca nu am ofensat pe nimeni cu gluma mea, cu exspresia \"monstrii sacri\". o retrag, pentru orice eventualitate, pentru ca m-am mai trezit, intre timp :). las un cuvant, care va place, care vreti voi, cu un sens in care sa incapa spiritele considerate la baza respectivului site.

am savurat poezia. e una la care simti ca vei reveni, e o poezie pe care vrei sa o recitesti. identificam idei, spuse original si incitant, conturand personajul trecerea caruia prin cadru emotioneaza. l-am surprins osciland intre impotrivire si resemnare. (invoc aici expresia: \"inorogi și păsări pheonix și le refuz dispariția din realitate\" si...finalul). nu imi place (pur si ismplu nu imi place, imi pare ca nu s eintegreaza in context...) cuvantul \"peticesc\".
(sunt impotriva unor asemenea alaturari: \"înSă Să\", \"găuriLe Lui\".)

De fapt, asteptam niste file de jurnal ale participantilor. cu amanunte, cu spiritul acela observator de care nu scapa lucrurile aparent nesemnificative. dar stiu sa astept :), mai cu seama ca nu prea intru pe net in timpul zilei. Am rasfoit eu ce se spune la pareri, dar...nu vad inca \"monstrii sacri\" :D.
Daca am auzit bine, in primavara viitoare sacrificati miei pentru viiitorul cenaclu, asa ca ...vin la sigur! :D
Dar, poate ca am fost si eu cu voi, cumva...nu m-ati vazut pe acolo? :D (oricum, se stie ca prezenta mea e una insipida, incolora, inodora :D, de asistenta/\"privitoare\").
Felicitari, Liviu, stiu ca ai pus suflet si ma bucur ca au venit Oameni, ca au venit Poeti!

Am savurat poezia aceasta. Si, nu doar pentru ca imi e lehamite si lene, si iar lehamite...dar, pentru ca e o poezie originala, care spune multe cu atat de putine cuvinte. Si da:
\"prea multe personaje
pentru atîta deșertăciune
genocidul uitării\"...
\"Desoperirea\" din final, mi-a readus in memorie imaginea unui leu, increzut in fortele sale, dar caruia ii e lehamete si lene. Cui ii e straina senzatia?

Am intrat aici, a doua oara, sa te citesc doar pe tine, Dana Stanescu...Cum sa iti spun ce simt - citindu-ti comentariul - fara sa te ofensez?

crezi ca mi-a venit ideea sa citesc asa? dar tu, tu!!! iata de ce imi vezi tu cacofoniile pe vertical, pentru ca ai obiceiuri din astea! :D
altceva: m-am bucurat sa iti aud poezia. in ultimul timp imi pare tot mai trist, mai plictisitor pe site...
si poezia aceasta a ta, oferind mortii statut de viata...
cu mijloacele trairilor tale, cu felul tau de a te scrie...

protestez! strofa a doua trebuia sa fie prima, astfel incat poezia sa inceapa cu \"inseamna\".
hmmm...

Desi nu sunt o impatimita a sonetelor, recunosc valoarea literara a sonetelor tale, iti apreciez efortul, inteligenta, profunzimea artistica in sustinerea pasiunii/necesitatii respective de a te confesa...

Pentru ca te-ai declarat suparat pe mine (motivul - unul fara suport, asa cred eu, totusi...), as fi vrut sa pot face abstractie de circumstante si sa pot ajunge la Brasov in ziua lansarii cartii tale, sa te convingi, ca iti impartasesc bucuria cu seninatate. Sa ma intorc cu cate un volum - atat pentru mine, cat si pentru Biblioteca \"Onisifor Ghibu\" din Chisinau - comletand colectia autorilor de pe www.poezie.ro...

Niciodata nu stiu despre mine prea multe, viata e plina de surprize, nu pot sti daca ajung, dar va voi fi alaturi...

Sa nu uit: insasi coperta are un aer nobil! Felicitari! Felicitari! Felicitari!

Monica, m-am aglomerat, mai intai si intai, pe mine insami...

Ioan, semnele pe care mi le lasi, raman o amintire despre unul dintre cei mai cititi - de catre mine - poeti pe poezie.ro.

Alina, finalul acesta este chiar perfect, nu stiu de ce am mai...

Expresia \"un spatiu GOL care II SEMANA PERFECT\" - cred ca e suportul emotiv al poeziei, gratie arsenalului sau sugestiv, mai mult sau mai putin scontat. (Pentru ca...s-ar putea sa deducem si vreun sens nedorit, neasteptat, emis in timpul spunerii de sine...Dar: asta e poezia!)

Asadar, chiar daca pe undeva am fi...cumva...\"bagati in ceata\" (nu m-as simti bine egalata cu un spatiu gol! Dar...poate ca era...EA: ASTEPTATA, SPERATA, IMAGINATA, pana la...obisnuinta? [entru ca, aflam: \"eram perechea APROAPE ideală\"), descoperim, totusi, prezenta obsesiva a celei mai atragatoare femei - fapt ce-si gaseste confirmarea pana si in lipsa ei.

Incitanta mi se pare schimbarea expresiei tale poetice, expresie cu care, noi, cititorii tai, eram deja obisnuiti. Salut o altfel de poezie in tine, Florin!

nu aveam de gand sa scriu nimic in noaptea aceea, am intrat f. traziu pe net, dormeam 99 la suta, scriam o sintagma si inchideam ochii si cadeam de pe scaun:D.

asa ca, recunosc: nu avea sa existe textul acesta al meu, \"inseamna ca stancile incep cu pasarile\", daca nu era initiativa in cauza.

desi, da, sunt mofturoasa :D si nu mi-a placut nici cuvantul \"inseamna\", nici \"ad-joc\" (asta chiar mi-a displacut, incat nu l-am scris in titlu/subtitlu). dar, m-am incapatanat sa incep cu \"inseamna\", constienta de faptul ca pot schimba oricand acest cuvant...

nu o sa il mai schimb, cuvantul \"inseamna\": e o amintire. daca nu ma lasam antrenata, nu scriam scenele acelea ale subconstientului meu intr-o forma in care s-ar numi poezie.