Despre mascota asta de viață

se ia omu\' si se bate insistent la cap. :))) cu intrebari de genul: cand pui, dar de ce nu, si de ce, dar cand .. dar cand... dar CAAND de multe ori, obsesiv...

phiew, faina si joaca ta, te prefaci tu ca te joci insa arunci subtil dar cu tinta sigura : mi-e poemul acesta la cerere vaccin anti-iubire,
cordonul ombilical al poemului
cine mai scrie despre iubire la modul transcedental hai
să fim seriozitatea prinsă cu sfoară de o lună mai violet

si versul asta imi place înseamnă tristețile într-un pătrat găsești tu culoarea alintului interzis


game over?

oops</i> sorry, sper ca s-a inchis acum

Dacă nu mi-ai fi trimis tu invitația la ad joc, nu cred că aș fi scris ceva, v-aș fi lăsat doar pe voi. Așa, m-am prins și eu și nu îmi pare rău. Mulțumesc și pentru că m-ai convins să îl postez.

am luat acest text foarte in serios fiindca este unul trist, o scriere a dezamagirii. este o forma de aparare(ca un vaccin) impotriva iubirii, aceasta epidemie frumoasa dar care poate lasa urme dureroase si adanci.
imaginile ermetice(dar ce ermetism de data asta!!) sunt frumos construite si ma intreb daca mascota asta este viata artificiala pe care o simte autoarea sau chiar moartea. ma intreb de asemenea despre semnificatia fiintei fumurii care asteapta ploaia. aceasta combinatie fum-ploaie-degete subtiri este unica si am \"gustat-o\" din plin fiindca are ceva aparte. sau probabil este vorba despre culoarea mohorata care se cere spalata de ploaie...
n-am venit aici sa fac supozitii, am venit sa las semn ca mi-a placut
incantat,

Într-adevăr, este un text oarecum trist, ermetic, o ascundere într-un conștient al cuvintelor. Dar nu așa sunt toate poemele?

Îți mulțumesc pentru cuvintele tale și mă bucur că ți-a plăcut.

protestez! strofa a doua trebuia sa fie prima, astfel incat poezia sa inceapa cu \"inseamna\".
hmmm...

Începe cu \"inseamna\", dar e scris pe vertical. Citeste prima litera din fiecare vers, din prima strofă. :) E un joc, nu?
Mulțumesc de trecere pe aici.

crezi ca mi-a venit ideea sa citesc asa? dar tu, tu!!! iata de ce imi vezi tu cacofoniile pe vertical, pentru ca ai obiceiuri din astea! :D
altceva: m-am bucurat sa iti aud poezia. in ultimul timp imi pare tot mai trist, mai plictisitor pe site...
si poezia aceasta a ta, oferind mortii statut de viata...
cu mijloacele trairilor tale, cu felul tau de a te scrie...

in acelasi bodoganeli specifice
cand rotund, cand stereo
se aud contrele mele
in mascota asta de tastatura
nemteasca
e mult de atunci,
de la prima mea contra
de anti-iubire...
numai tu ai scapat necontrata
la ad-jocurile constituite ad-hoc
intr-o romanie vesela de atata tristete

inseamna bodoganelile intr-un dreptungi afli culoarea siteului
rugandu-te sa nu-ti fie interzise textele fara perdea
la ce bun postmodernismul cand poetii nu se vad la față
sa rumege cu totii omfalosul versurilor
sa-și dea cu parerea asta-i geniala, asta-i proasta...
cine sa mai scrie despre iubire la modul frumos,
romantic,
peste tot numai licente poetice vezi,
cu pretentii de seriozitate maxima creatoare
si decat sa scriu despre unghiile vârâte prin burta femeii,
asa cum fac fracturistii și modernistii
mai bine scriu prostioare naive, transparente,
pe care eu o numesc poezie

Alma, cu scuzele de rigoare daca te supara contra mea, insa am tinut sa vin si la ad-jocul tau cu o \"bodoganeala\" proprie.
Cu drag :)

Mi-a plăcut contrapoezia ta. De ce nu o postezi într-un text separat?
Mulțumesc pentru trecere...

alma, m-am gandit si la asta. Insa avand atatea contre pe textele altora mi-ar fi greu sa postez separat pe pagina mea. Las asa. :)

Alma, eu simt un amar,undeva intre cuvintele tale sau chiar presarat acolo unde \"nu rotund se aude\", sau cind \"numai tu nu spui nimic\".
Sunt doua versuri care mi-e imi deschid porti de sensuri in nuante de gri pina la cenusa de trandafir:
\"să fim seriozitatea prinsă cu sfoară de o lună mai violet
decât unghiile mascotei pe care o trag după mine\"

Eu am un drum de unde transparente, nu stiu daca este viata numita sau nenumita.
Poemul tau se inseamna in respiratie-eter.

Ela

mie
nu \"mi-e\":)
desi
mie mi-e...

Interesant drumul despre care spui tu. Azi mă gândeam la o lumină a cenușii sau cenușa luminii. De la nuanțele de griuri la numele trandafirului există o cale. Și ar fi putea fi poezia.
Îți mulțumesc pentru cuvintele tale, cu drag.