Raport de gardă 13

nu ma pot abtine sa spun ca ultimele trei versuri fac cat toata poezia. ahh cat de mult mi-au placut. ok. ma retrag tiptil.
pâș pâș pâș...

Îți mulțumesc pentru cuvinte și aprecieri.
De ce tiptil? :)

numarul 13... acest numar obsedant si evitant pentru unii, noroc pentru altii, ne intra in gand, in minte, in vene, si ne ferim de el supestitiosi.
\"Ce rost mai au peretii\"?spui tu, cand \" exista singuratate rotunda in lume...\" tocmai i nacele momente peretii ne pot fi de ajutor. Un surogat de prieten, o aparenta ca cineva te asculta, te intelege. E de ajuns sa pictam un chip pe acei pereti pentru a trai iluzia ca e cineva langa noi, caruia ii vorbim, caruia ii zambim, caruia sa-i marturism nenumitele sentimente pentru cei dragi. Scoala de vara a tinerii de maini, frumos spus, o scoala in care reinveti cum sa te indragostesti. Si chiar daca tinerea de maini, de manusi, de adunat parul pisicii sau al iubitului tot esti castigat ca-ti raman franturi de amintiri placute despre o tabara inconjurata de maci striviti de prea mult drag si dor...
Cam asa vad eu poema ta, care este trista, pe alocuri, iar 13 atat de hulit se poate transforma in 1 si in 3, numere divine, adunate, inmultite, astfel incat sa crezi ca de fapt cifra asta e aducatoare de noroc. Si in plus, 13 inmultit cu 2 este 26, exact numarul jurnalului apocrif asupra caruia te-ai oprit

norocos, nu noroc, in expresia \"noroc pentru altii, ne intra in gand...\"

Uite că ne-am comentat în același timp, e din cauza solstițiului. :) Poemul acesta a fost scris sub Jurnalul apocrif 26, eu chiar fiind al 13-lea cititor. Coincidență, mi-a adus un zâmbet. Și tristețea uneori poate fi lumină. Îți mulțumesc pentru comentariu.